Colindatul de Crăciun al cetelor de juni, în județul Cluj

Alegerea și apoi înțelegerile ulterioare ale feciorilor despre cum se va desfășura în acel an colindatul se vor face la casa unuia dintre ei, sau chiar în şezătoarea fetelor (numită local habă), cu cel târziu câteva săptămâni înainte de Crăciun, dacă nu chiar la prinderea postului (15 noiembrie).

Numărul tinerilor care alcătuiesc ceata este diferit de la sat la sat, aşa după cum şi numărul acestora diferă după mărimea satelor - într-un sat pot coexista până la 4 cete într-un an (Mărișel), însă nu cu mai puțin de 10 persoane într-o ceată. Conducătorul cetei, pe nume taroste sau grăitor - ales după mai multe criterii, dintre care experiența și abilitățile de conducător, este investit cu mari responsabilităţi: să vegheze cu autoritate la buna comportare a tinerilor din ceată pe toată perioada sărbătorilor, să organizeze repetiţiile pentru colinde, să vorbească în numele cetei, să "grăiască (alduiască)" colacul, să angajeze şi să organizeze jocul, să asigure masa la diferite case, să adune banii de la participanții la joc şi să plătească muzicanţii.

După ce toate cetele adunate la un loc colindă împreună câteva case importante (neapărat casa preotului) se despart, îndreptându-se fiecare spre o parte de sat. La fiecare casă se colindă la uşe (a feciorului - "Veseleşte-te domn bun" sau "Slobozâ-ne gazdă-n casă") şi în casă, unde se cântă „corinda mesii" și acolo unde este fată, "corinda fetii" numită local şi "Fecioriţa gazdii" (Brăişor, Finciu, Mărgău). Gazda răsplăteşte colindătorii cu colaci, vin, "un șoloboc de porc" (picior afumat), o bucată de brânză și necondiționat cu bani. Tarostele grăieşte (alduiește) pe rând, colacul, vinul, banii, apoi urmează jocul. Fetele şi femeile din casă sunt jucate de către feciori (muzicanții cântă jocuri zonale: învârtita rară şi deasă sau bătuta). La plecare feciorii colindă iarăși, cu cuvinte de mulţumire.

După terminarea colindatului feciorii depun darurile la casa tarostelui sau la casa „conacului" (Mărișel - jocul la „conac"). În prima zi de Crăciun, după amiază, junii revin să "facă prânzu" din bunătățile primite la colindat, iar apoi merg la joc, unde își vor asuma rolul de gazde. Aici, rolurile rămân neschimbate: doar tarostele comandă muzica, ceilalți ocupându-se ca participanții (săteni sau lătureni) să se simtă bine, oferindu-le chiar și băuturi pentru aceasta. Tot junii vot fi cei care vor da tonul evenimentului, luând pentru prima dată fetele și "muierile" satului la joc, demonstrând în acest fel și calitatea de dansator, absolut obligatorie pentru un bărbat bun de însurătoare. În satele împrăştiate de la munte, colindatul poate dura până la două, trei zile sau chiar până la Bobotează (satul Rogojel, com. Săcuieu - unde jocul s-a ținut cu regularitate, inclusiv la începutul anului 2012).

Acesta este obiceiul colindatului tradițional al junilor, însă în multe dintre localitățile județului Cluj, obiceiurile s-au schimbat. Cetele s-au dizolvat cu timpul, colindătorii "îmbunătățindu-și repertoriul" cu colinde religioase (cântece de stea). Acest nou și din ce în ce mai prezent fel de a colinda se înfăptuiește în grupuri mai mici, de 2-8 persoane și se practică pe un areal ceva mai restrâns al satului (între vecini, neamuri, etc.), la început de copii, apoi grupuri de tineri (băieți și fete) și mult mai târziu în noapte, de către familiile oamenilor maturi care vor colinda și vor cinstri Crăciunul așa cum se cade, după datina creștinească.