În ultimii 130 de ani, Crăciunul a găsit loc să zăbovească în presa românească, chiar dacă la începuturile acestei perioade a lipsit cu desăvârşire. A trecut de la o sărbătoare care şi-a "pierdut caracterul" la un moment care ocupa pagini întregi în publicaţiile vremii, ajungând, în 1990, la un "Moş Crăciun reabilitat".
Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari.
Sărbătoarea creştinătăţii a fost relatată în mod diferit în presa din ultimii aproximativ 130 de ani. Astfel, dacă, în 1883, ziarul Timpul nu prezenta deloc sărbătorile de Crăciun, în 1930, ziarele Adevărul şi Cuvântul dedicau spaţii ample Crăciunului. Tradiţia Crăciunului a continuat să fie abordată în presă, în ani precum 1930 - 1940, dar şi în 1989 şi 1990, după Revoluţia română.
"Hoţiile de la Primărie" în loc de cadourile de sub brad, în 1883
Ziarul Timpul din 24 decembrie 1883 nu prezenta deloc sărbătorile de Crăciun. Oamenii puteau găsi titluri precum "Hoţiile de la Primărie", o căsuţă zilnică a publicaţiei. Cu o privire scurtă aruncată în paginile din urmă, niciun rând scris despre Crăciun, nici pe 20, 21, nici pe 22 decembrie.
În schimb, pe 20 decembrie, în filele ziarului se regăseau articole despre revocarea "presidentului" tribunalului din Bacău, informaţii venite de la Paris, Hamburg, Berlin, Londra, Bruxelles, Roma, Hong-Kong şi Agram. Cititorii puteau afla de recentele graţieri, despre inaugurarea liniei "Titu-Tergovişte", dar şi despre vacanţa Camerei, până pe 10 ianuarie, inclusiv, timp în care "cameriştii vor avea timp, pe la căminele lor, să cugete asupra proiectului de revisuire al d-nului C.A. Rosetti".
Cititorii aflau, pe 21 decembrie, tot despre "Hoţiile de la Primăria Capitalei", despre "cei doi Dumas", iar pe 22 şi 23 decembrie românii puteau citi despre "densitatea şi calitatea dinasciantismul roşu" şi despre "politica externă a acestui partid"
Crăciunul în 1930, o sărbătoare care "şi-a cam pierdut caracterul", întrucât "lumea nu mai are vreme - şi nici bani, deci nici dispoziţie - pentru petrecere"
Sărbătoarea Crăciunului este relatată în ziarul Adevărul din 25 decembrie 1930 într-un mod foarte divers, care oscilează între religios, social şi satiric.
Astfel, pe prima pagină tronează un desen, cu versurile "Steaua sus răsare ca o taină mare...", în care nişte oameni se uită la un brad de Crăciun în vârful căruia este aşezată o stea pe care sunt scrise cuvintele "Viitorul Guvern". Tot pe prima pagină, chiar alături de titlul ziarului apare un scurt pamflet: "În ajunul Crăciunului, Camera a introdus lucrul de noapte, ca la brutării, şi a scos un buget... pâinea lui Dumnezeu!".În aceeaşi notă, ziarul Adevărul din 25 decembrie 1930 prezintă mai multe fotografii cu oameni cu probleme de sărbători, între care una în cadrul unui material cu titlul "'Clubul' şomerilor... Viaţa de câine a celor fără Crăciun, O raită pe sub podurile Dâmboviţei".
Totodată, pe prima pagină a ziarului apare o poezie intitulată "De Crăciun" de Emil Isac, în a cărei primă strofă se spune: "Copii săraci, care nu aveţi nici jucării, nici brad,/ O, simt cum lacrămile voastre grele cad./ Şi cum aţi cere şi voi dragoste şi jucării/ Şi cum v-aţi bucura şi voi cu ceilalţi fericiţi copii!".
Pe prima pagină apare şi un material intitulat "Petrecerea de sărbători", care demonstrează că în 1930 lucrurile nu stăteau foarte diferit de perioada actuală.
"Pe vremuri, când viaţa era mai uşoară, când timpul nu lipsea, când oamenii lucrau mai izolaţi, când căminul - cu bucatele şi cu vinurile lui - avea o însemnătate de căpetenie... sărbătorile, mai ales cele de Crăciun, dădeau cel mai bun prilej neamurilor şi prietenilor să se întâlnească la un pahar de vin, după o recoltă şi în aşteptarea cele viitoare. Astăzi însă sărbătorile şi-au cam pierdut caracterul. Lumea nu mai are vreme - şi nici bani, deci nici dispoziţie - pentru petrecere. Căminul s'a ruinat. Soţul şi soţia sunt la lucru - la biurou, la catedră sau în laborator. Se întâlnesc la mese şi seara, târziu. Gospodina nu mai are ştiinţa, şi nici nu găseşte timp, să întindă foile de plăcintă pe mobile. Cofetăria îi stă la dispoziţie. Şi nici curcanul nu se mai rumeneşte în cuptorul căminului - subt privegherea copiilor cu botişor sensibil - ci vine de-agata dela bucătărie şi dela restaurant (...)", se spune în materialul respectiv.
De asemenea, se face referire la faptul că, "luaţi de zarva şi de tempo viu al afacerilor, oamenii n'au nici timpul să mediteze, să-şi treacă pe dinainte amintirile, să se înduioşeze". "N'au vreme să-şi cerceteze suportul moral (...) În zilele de sărbătoare, oamenii de-abea ar avea vreme să se odihnească pentru un an de muncă şi să facă cunoştinţă cu copiii - lăsaţi de capul lor (...) În familii, de Crăciun oamenii se pot judeca bine, se pot certa cumse cade - lucru ce, în timpul anului, este aproape imposibil (...) Sărbătorile dau femeii ocazia unei şedinţe furtunoase în parlamentul familial - o ocazie unică pe an, care n'ar trebui scăpată: inculpatul e de faţă, şi-l poţi ţinea legat la stâlpul infamiei cinci zile şi cinci nopţi - cu intermitenţă... Din acest punct de vedere, chefurile cu musafirii, petrecerile în localuri, etc. - nu fac doi bani. Sărbătorile trebuesc benchetuite acasă în tête-à-tête - cu amintiri, cu reproşuri, cu zâmbete, lacrimi şi cu scandal. Altfel sărbătorile n'au nici un rost".Publicaţia cuprinde în numărul de Crăciun şi materiale religioase, reunite sub titluri "Steaua lui Hristos", "Pacea lui Iisus", dar şi altele cu tentă socială "Crăciun de sacrificiu" şi "Plecarea Regelui la Sinaia", în care se spune că Regele Carol a plecat din Gara de Nord cu un tren special la Sinaia, unde va petrece sărbătorile.
Şi ziarul Cuvântul din 25 decembrie 1930 dedică prima pagină sărbătorii Crăciunului, având în centrul acesteia pe "Maica Domnului", imaginea unei icoane păstrate într-o biserică din Rusia. Tradiţia spune că această icoană "a fost aflată animată 'ntr'un copac dintr'o pădure în 1383", iar autorul e necunoscut.
Tot pe prima pagină apare şi materialul "Minunea din Bethleem", dar şi "Să nu le mai daţi bună ziua!" - Poveste de Crăciun. Ediţia cuprinde şi alte materiale dedicate sărbătorilor, între care un Colind de Mircea Vulcănescu: "Colind sărac/ suflet sărac./ Să pot, m'aşi fi făcut colac./ Şi'n miez de nucă aş fi vrut să mă prefac, / dar n'am putut,/ căci nu-i pe plac.(...)".
"Anchete" din halele cu "alimente eftine, dar lipsă de cumpărători" în ajun de sărbători, în 1931
În apropierea Crăciunului anului 1931, ziariştii de la Curentul se concentrează pe semantica acestui cuvânt. Astfel, cititorii descoperă că "devine interesant când afli că în nici o limbă a popoarelor creştine această zi nu se cheamă ca în româneşte, afară de cea ungară care incontestabil a luat pe «Karacsony» dela noi cari eram de mult creştini la venirea lor".
Pe 25 decembrie, publicaţia prezintă "Sărbătorile fără veselie ale deţinuţilor; Un popas, de Crăciun, printre pensionarii «cetăţilor ispăşirii»", un reportaj despre serbările de Crăciun ale deţinuţilor din închisoare Văcăreşti. "Dar cine poate imagina formidabila vibraţe sufletească a celor închişi, la gândul că zilele Crăciunului nu sunt acelea în care îşi va putea revedea în tihnă pe cei iubiţi de dincolo de ziduri", fac parte din articolul din Curentul.
Ziariştii "anchetează" pieţe şi hale în ajun de sărbători, iar "informaţiile" sunt prezentate pe 25 decembrie şi se învârt în jurul sintagmei "Alimente ...eftine, dar lipsă de cumpărători. "O raită prin pieţe în ajun de sărbători dă prilejul să constatăm că efectele crizei sunt mult mai mari decât se poate închipui. (...) O pereche de pui cu 60-65 de lei, o pereche de curcani cu 250- 300 de lei, iată preţuri cari convin consumatorului, nu însă şi negustorului. În hala de peşte, linişte. (...) Pe platoul din strada Halelor, munţi de brazi, cari aşteaptă în zadar cumpărători. (...)".
