SUPLIMENT CUVÂNT ŞI SPIRIT: Al treilea Cardinal român. Preafericitul Părinte Lucian

Unul câte unul, cei care erau Episcopi în 1948 au plecat la Tatăl ceresc: cei mai mulţi în închisori, câţiva în domicilii forţate. Ultimul care a murit dintre cei şapte Episcopi pentru care actualmente este deschis proces de beatificare a fost Episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu. Cu un an înainte, Papa Paul al VI-lea l-a numit Cardinal: ar fi putut atunci pleca la Roma, să trăiască în exil. A refuzat, pentru a rămâne măcar între graniţele aceleiaşi ţări, cu toate că nu putea să fie în mod fizic lângă credincioşii săi. În luna mai 1970 murea în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele sale cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă".

Şi lupta a mers înainte. Pentru a asigura continuitatea episcopatului greco-catolic, după 1949 au avut loc mai multe consacrări clandestine. Printre ele, cea din 19 noiembrie 1950, când parohul de Reghin, Alexandru Todea, devenea Episcop, prin punerea mâinilor Episcopului romano-catolic Iosif Schubert din Bucureşti. După mai mulţi ani de închisoare, în 1964 a fost eliberat, iar în 1986 a fost ales să conducă Biserica Greco-Catolică, pe atunci încă în afara legii. La finalul lui 1989, Biserica Română Unită reintră în legalitate, iar Papa Ioan Paul al II-lea îl confirmă în 1990 pe Episcopul Todea ca Mitropolit. În anul următor, 1991, acelaşi Pontif avea să-l ridice la demnitatea de Cardinal: era cel de-al doilea Cardinal român. Sfârşitul său a fost tot unul al suferinţei, asemenea predecesorului său cu acest titlu. După ani lungi de durere în locuinţa sa din Reghin, Cardinalul Todea se alătura, la 22 mai 2002, celorlalţi Episcopi greco-catolici plecaţi la Domnul.
În perioada comunistă, mai exact în 1986, dorind să asigure conducerea Eparhiilor rămase fără Arhierei, Episcopul Todea îl numea pe preotul Lucian Mureşan - hirotonit în 1964, de către Episcopul Ioan Dragomir - ca Ordinarius al Eparhiei de Maramureş. Consacrarea sa ca Episcop de Baia Mare avea să vină abia după patru ani, în context de libertate religioasă. Însă, în 1994, după ce Cardinalul Todea se retrage din cauza bolii, Episcopul de Maramureş este transferat la Blaj, devenind noul Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice. În 2005, Papa Benedict al XVI-lea îl ridică la demnitatea de Arhiepiscop Major, după ce Biserica Greco-Catolică a devenit, din Biserică Mitropolitană, o Biserică Arhiepiscopală Majoră. Întronizarea ca Arhiepiscop Major a avut loc la 30 aprilie 2006, în prezenţa prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, Preafericitul Ignaţiu Moussa I Daoud, şi a Monseniorului Jean-Claude Périsset, pe atunci Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova. În anii care au urmat, Preafericitul Lucian s-a ocupat de organizarea structurilor sinodale venite odată cu noul rang al Bisericii Greco-Catolice din România.

Vineri, 6 ianuarie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a anunţat că, printre Cardinalii pe care îi va crea la 18 februarie 2012, se numără şi Preafericitul Lucian. El devine, astfel, cel de-al treilea Cardinal român, toţi trei fiind fii ai Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Numirea vine, fără îndoială, ca o recunoaştere a meritelor copilului care nu a renunţat să viseze să devină preot greco-catolic chiar şi când Biserica sa fusese declarată ilegală; studentului teolog exmatriculat fără explicaţii de regim, din Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia (cele greco-catolice fiind desfiinţate); preotului care nu s-a temut să intre în clerul greco-catolic, deşi ameninţarea închisorii era încă prezentă; Episcopului care şi-a făcut ucenicia de Păstor în Eparhia de Maramureş, pentru ca mai apoi să ajungă în fruntea întregii Biserici Greco-Catolice. Fără îndoială, titlul de Cardinal vine ca o recunoaştere a meritelor personale ale Preafericitului Lucian, dar şi a meritelor Bisericii pe care o conduce alături de Sinod, o Biserică greu încercată, a cărei renaştere este şi astăzi stânjenită din mai multe direcţii. În mijlocul greutăţilor, Papa Benedict al XVI-lea, prin gestul său, reia parcă încurajarea lui Isus: „Nu te teme, turmă mică" (Lc 12,32).

BRU.ro