SUPLIMENT CUVÂNT ŞI SPIRIT: O numire de Cardinal care onorează Biserica din România

"Această demnitate reprezintă un semn al recunoaşterii importanţei Bisericii Române Unite şi a rolului ei în formarea conştiinţei naţionale şi în promovarea valorilor creştine în sânul neamului nostru. Voi prezenta în faţa Sfântului Părinte simţămintele vii de recunoştinţă şi de fidelitate din partea Sinodului Episcopilor, a clerului şi a credincioşilor noştri, precum şi întreaga preţuire din partea iubitului popor român, ţinând seama de faptul că, în trecutul nu prea îndepărtat, naţiunea română a constituit un model de urmat prin convieţuirea paşnică, într-un autentic spirit creştin, între diferitele Biserici şi confesiuni religioase", a afirmat Preafericitul Lucian într-un interviu acordat agenţiei de ştiri „Agerpres".

„Această numire consider că este adresată, în primul rând, jertfei martirilor şi a întregii noastre Biserici, celor care au plătit cu sângele preţul fidelităţii faţă de Cristos şi faţă de Biserica Sa", a continuat Preafericitul Lucian în interviu. „Este grăitor, în acest sens, să ne gândim la cuvintele Papei Pius al XII-lea adresate Bisericii Greco-Catolice din România în Scrisoarea Apostolică Veritatem Facientes din 27 martie 1952, în plină prigoană comunistă, prin care Papa săruta în chip spiritual lanţurile celor întemniţaţi pe nedrept, Episcopi şi preoţi ai acestei Biserici. Pentru mine, în mod personal, este o mare onoare şi o nouă responsabilitate în sânul Bisericii noastre, dar şi al Bisericii Universale". Referitor la noile sale atribuţii, Preafericitul a amintit că, potrivit cuvintelor Papei, „Cardinalii au sarcina de a-l ajuta pe Succesorul Apostolului Petru în desfăşurarea ministerului său de întărire în credinţă a fraţilor şi de a fi principiu şi fundament al unităţii şi comuniunii Bisericii (...). Funcţia de Cardinal vine să întărească şi să pecetluiască slujirea mea ca păstor al poporului lui Dumnezeu ce mi-a fost încredinţat, implicând, totodată, o mai strânsă colaborare cu structurile Sfântului Scaun şi cu Sfântul Părinte, în mod personal, la nivelul chestiunilor instituţionale ale Bisericii".

Vorbind despre ceilalţi doi Cardinali români - Iuliu Hossu şi Alexandru Todea -, Preafericitul Lucian a amintit „cuvintele Cardinalului Hossu care, vorbind despre sine, se definea «un Cardinal în ţundră de oaie». Sunt cuvinte care nu au nevoie de comentarii şi care mărturisesc despre intima şi vitala legătură din sufletul lui între tradiţia Bisericii Universale şi identitatea naţională autentică. Cardinalul Todea, cel care m-a numit, la 25 aprilie 1985, după trecerea la Tatăl a Episcopului Ioan Dragomir, în funcţia de Ordinarius al Eparhiei de Maramureş, a mers în mod cert pe urma înaintaşilor cu mult curaj şi tărie, conducând Biserica într-un moment deosebit de delicat, ca şi cel de după 1989. În ultimii ani din viaţă a continuat să se împărtăşească din potirul suferinţei, alinat de acea simbolică sărutare a Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, care îi aducea omagiul întregii Biserici Catolice".

catholica.ro