SUPLIMENT Hramul Mănăstirii „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca

Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în biserica mănăstirii de către Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, alături de pr. Marius Furtună, capelan al mănăstirii, pr. ieromonah Laurian Daboc, Superiorul Provincial OSBM, alţi părinţi bazilieni, pr. Ioan Brehaiţă, capelan al Mănăstirii surorilor baziliene „Sfânta Maria" din Baia Mare, pr. Florian Virgil, îndrumător spiritual al surorilor baziliene, pr. ceremonier Florin Isac. La sărbătoare, alături de surorile baziliene reunite din toate comunităţile Provinciei „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria", au participat şi părinţi iezuiţi, surori din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului, membre ale Ordinului Terţiar Bazilian, numeroşi credincioşi.

În omilia rostită la Sfânta Liturghie, pornind de la textele evanghelice ale duminicii (vindecarea celor doi orbi), Preasfinţia Sa Florentin s-a oprit asupra semnificaţiei luminii: „Îi mulţumim lui Dumnezeu care ne oferă din belşug lumina în aceste zile, şi chiar dacă lumina dogoritoare devine uneori neplăcută, trebuie să ştim că lumina, între calităţile ei, pe lângă aceea de a încălzi, de a lumina, are şi calitatea de a da viaţă, asemănându-se cu harul Spiritului Sfânt. Adeseori, în literatura patristică, întâlnim această asemănare între lumina soarelui şi harul Spiritului Sfânt care încălzeşte, luminează sufletele, dar, mai cu seamă, dă viaţă, este izvorul vieţii.

Îi mulţumim lui Dumnezeu în această zi de duminică pentru că putem participa la Sfânta Jertfă Liturgică, adevărat izvor de viaţă. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a oferit Bisericii, pe lângă Sfintele Taine, izvoare de sfinţenie şi alte adevărate oaze de viaţă vie - comunităţile de viaţă consacrată, podoaba Bisericii, prin care izvoarele harului se revarsă asupra noastră, a credincioşilor, prin mijlocirea rugăciunilor persoanelor consacrate, a mortificărilor, a ascezei pe care ele o fac în lăcaşul mănăstiresc. În mod particular, îi mulţumim lui Dumnezeu astăzi, în ziua de sărbătoare a hramului acestei mănăstiri, pentru că, în general, orice lăcaş de cult trebuie să aibă un sfânt care să-şi împingă mijlocirea de acolo, din înaltul cerului, asupra lăcaşului sau persoanelor care-i sunt încredinţate. Provincia surorilor OSBM din România are ca hram al acestei mănăstiri pe Sfânta Macrina".

Au urmat câteva referinţe din viaţa protectoarei spirituale a acestei mănăstiri, „care s-a născut în secolul al IV-lea, într-o familie sfântă, în care străluceşte lumina Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigorie de Nissa". A fost descrisă viaţa de sfinţenie a Sfintei Macrina, în a cărei familie slugile au fost puse la acelaşi nivel cu persoanele din casă, constituind o comunitate monastică în care bucuria era rugăciunea şi mortificarea, în care fiecare persoană încerca să fie un adevărat dar pentru cealaltă personală. „Dumnezeu a luminat-o pe Sfânta Macrina nu numai cu înţelepciunea Scripturilor, dar şi cu puterea de a face miracole, pe care le găsim scrise în biografia ei. (...) Sfânta Macrina a fost unul dintre consilierii principali ai Sfântului Vasile cel Mare. (...) Ea şi-a încheiat viaţa aşa cum şi-a trăit-o, în aceeaşi aură a sfinţeniei. Este frumos ca o astfel de persoană să fie aleasă ca patroană a acestei mănăstiri".

Totodată, Preasfinţia Sa a meditat un alt aspect al Evangheliei duminicii, „pentru a pătrunde în taina consacrării la care am fost părtaşi": „Sub privirea blândă a Sfintei Macrina, astăzi, sora Gabriela a săvârşit un pas de apropiere de momentul consacrării definitive în această mănăstire, un moment în care, precum celor care se apropie de Hristos, cerând vindecarea, iar Hristos îi întreabă: «Credeţi voi că Eu pot face aceasta?», şi ei îi răspund: «Da, Doamne!», El le spune: «Să fie după credinţa voastră». În mod asemănător, sora Gabriela, astăzi, venind în faţa sfântului altar, a avut această credinţă, că Dumnezeu îi poate lumina sufletul, iar Dumnezeu îi spune astăzi: «Să-ţi fie ţie după credinţa ta, să-ţi înmulţească această credinţă, să rămâi perseverentă, să poţi face şi pasul deplin la timpul rânduit»".

În această duminică a vindecării orbilor, o duminică a luminii, Preasfinţia Sa Florentin a făcut tuturor o invitaţie la a-şi aduce aminte de harurile pe care le-au primit „începând cu chemarea la viaţă, cu harul Botezului, cu harul chemării personale - a drumului pe care-l săvârşim profesional, dar şi spiritual în viaţă, toate acestea fiind daruri pe care le primim de la Dumnezeu. La umbra Sfintei Macrina, aici, împreună cu cuvioasele surori OSBM, suntem invitaţi să ne deschidem sufletele şi să privim cum soarele Hristos este în sufletele noastre şi luminează - aceea să fie lumina care să însoţească viaţa noastră, pentru ca să fim şi noi transformaţi în lumină şi aşa cum Hristos le spune apostolilor Săi: «Astfel să lumineze lumina voastră în lume, pentru ca ei, privindu-vă pe voi, să-L preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri»".

La încheierea celebrării, pr. capelan Marius Furtună i-a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru Jertfa Euharistică săvârşită, pentru darul vocaţiilor, precum şi Preasfinţiei Sale Florentin, a cărui participare „face dovada prezenţei Bisericii în mijlocul poporului lui Dumnezeu".

(Biroul de Presă)