SUPLIMENT Rămas-bun de la Părintele Constantin Ilea - “o piatră la temelie, ascunsă, a Bisericii”

Sfânta Liturghie de pomenire şi slujba de înmormântare s-au celebrat în Catedrala "Schimbarea la Faţă", marţi, 3 aprilie, părintele fiind condus pe ultimul drum pământesc de către Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Mons. Mihai Todea, Vicar general, preoţii care l-au cunoscut şi l-au stimat, precum şi de numeroşi credincioşi care au dorit să se alăture familiei îndoliate.

Un prim cuvânt de rămas-bun a rostit pr. Cristian Sabău, protopop de Cluj I, care a conturat, prin câteva cuvinte, ca într-un portret schiţat pe hârtie, trăsăturile principale de caracter ale celui care a fost pr. Ilea: "Încă din timpul greu al regimului comunist a fost un slujitor al lui Hristos pentru aproapele său, continuându-şi apoi slujirea sub semnul discreţiei, dar cu perseverenţă. Era mereu disponibil, mereu gata să-l ajute pe aproapele în scaunul de spovadă. Preoţia şi-a împletit-o în mod fericit cu profesia de medic psihiatru, reuşind să fie medic al trupului şi al sufletului".

A vorbit, în continuare, pr. Nicolae Ţap, paroh la biserica "Bob", din a cărui parohie a făcut parte pr. Ilea în ultimii 15 ani. Sfinţia sa a rememorat perioada în care Liturghiile greco-catolice se celebrau în Piaţa Libertăţii, unde pr. Ilea era mereu disponibil pentru spovadă, la fel şi în capela de pe strada Gh. Lazăr, la pr. Prunduş, sau în alte puncte liturgice. Apoi a mărturisit: "Îl vedeam în fiecare zi intrând discret în biserica «Bob», stând toată Sfânta Liturghie în spatele bisericii, în genunchi, iar la terminarea Liturghiei, tot în genunchi îşi rostea Rozariul. Din ceea ce-l cunosc eu pe pr. Constantin, viaţa lui a fost rugăciunea. (...) Să-l privim cu respect, pentru că a fost un semn pentru noi. În ultimele trei-patru zile am avut binecuvântarea să merg să-l cuminec - nu putea să mănânce, nu putea face nimic altceva, dar putea să primească Sfânta Euharistie. Nu s-a plâns de nimic, în tăcere a plecat la Domnul".

A urmat panegiricul Preasfinţiei Sale Florentin: "«Fericită este calea pe care porneşti astăzi, suflete» - am ascultat spunându-se în cadrul lecturilor din Sfânta Scriptură. Cu adevărat pentru un preot slujitor al lui Dumnezeu este şi trebuie să fie fericit momentul în care se poate îndrepta liber spre Cel în care a crezut, spre Cel pe care a dorit să-L cunoască, spre Cel pe care L-a slujit oferindu-şi întreaga viaţă. Îmi amintesc şi eu că am avut ocazia să-l întâlnesc pe pr. Ilea în casa pr. Pantelimon Aştileanu (pr. Pintea), în anii ‘80. Am reţinut de atunci faptul că era un om blând, un om smerit, un om calm, lipsit de ambiţii, de orgolii umane, de întâietate, un om dedicat rugăciunii în linişte, un om împăcat cu vocaţia sa de medic şi preot.

L-am revăzut în diferite momente importante ale Bisericii, alături de comunitatea Bisericii, chiar dacă nu în primele rânduri, pentru că nu-i plăcea să fie văzut. A rămas întotdeauna o piatră la temelie, ascunsă, a Bisericii. A fost apropiat de Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, chiar dacă nu a fost un membru înscris în acest ordin călugăresc. Prin viaţa lui, putem spune că a fost un pustnic, un călugăr în sufletul său. Îl revedeam şi eu adeseori la Liturghiile de seară, aici, în Catedrală: după ce ieşea din confesional, se aşeza ca un simplu credincios undeva în băncile din urmă, îşi făcea în linişte rugăciunile şi Rozariul, pe care-l avea mereu în mâini. Într-adevăr, multă lume a primit binecuvântata dezlegare de păcate prin mâinile sale. Multă lume a primit sfaturile spre viaţa în credinţă şi pe mulţi, putem spune, i-a întors la Dumnezeu (...)".

"Conducem pe ultimul drum pământesc şi, în acelaşi timp, spre drumul ceresc, un medic al trupurilor şi al sufletelor, un om care şi-a dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui. De aceea, acest moment nu trebuie să fie unul de întristare, ci trebuie să fie marcat de bucuria Celui cu care se va întâlni" - a mai spus Episcopul de Cluj-Gherla, înainte de a face o ultimă rugăciune şi binecuvântare asupra celui care, la fel de discret precum a trecut prin viaţă, a plecat spre Domnul, lăsând în urma sa un izvor de bună mireasmă spirituală. Veşnică să-i fie pomenirea, să se odihnească în pace!

Părintele Constantin Ilea s-a născut la 20 octombrie 1932, în satul Lita, jud. Cluj. Studiile gimnaziale şi liceale le-a urmat la Cluj, la Liceul "George Bariţiu", pe care l-a absolvit în 1951. A fost admis la Facultatea de Medicină din Cluj, în 1951, absolvită în 1957. În 1959 a fost angajat la Dispensarul Întreprinderii Miniere Roşia Montană, iar din 1961 la Spitalul Clinic nr. 1 din Cluj, ca medic psihiatru, unde a muncit până la pensionare, în anul 1998. A fost foarte ataşat de Biserica Greco-Catolică aflată în catacombe, fiind hirotonit preot în 1982.

(Biroul de Presă)