Tompa Gabor: „Trebuie regândită identitatea oraşului”

Cunoscutul regizor Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar de Stat Cluj (TMSC) a acordat un interviu pentru ziuadecj.ro, în care vorbeşte despre Festivalul de teatru Interferenţe, care debutează mâine, dar şi despre relaţia instituţia pe care o conduce, cu comunitatea clujeană.

Este secolul XXI dar cunoscutul regizor Tompa Gabor mai întrezăreşte la Cluj "izolări, anumite frustrări, anumite tendinţe de segregare" în rândul unora dintre clujeni, care „din principiu" nu calcă pragul Teatrului Maghiar din Cluj, a cărui trupă artistică face dealtfel furori în teatrul românesc dar şi în străinătate. Instituţia, considerată în prezent una dintre cele mai performante din mediul teatral autohton, aduce la Cluj, între 27 noiembrie - 9 decembrie cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe, ce oferă comunităţii peste 20 de spectacole, din ţări ca Germania, Elveţia, Franţa, Cehia, Bulgaria, Serbia dar şi Coreea de Sud, respectiv din Ungaria şi România.

Depre renunţarea clujenilor la prejudecăţi, apropierea de ceilalţi prin teatru, dar şi impactul festivalul în comunitate, vorbeşte Tompa Gabor, probabil unul din cei mai cunoscuţi clujeni în mediul cultural internaţional, director al Teatrului Maghiar clujean şi al festivalului Interferenţe, într-un interviu acordat pentru ziuadecj.ro.

Cu cât un spectator vede mai mult teatru jucat în mai multe limbi cu atât cred că are şanse să se apropie de alte culturi, de alte popoare, să le înţeleagă, să devin mai tolerant. Mi se pare că la ora actuală, în întreaga lume avem nevoie de mult mai multă toleranţă - Tompa Gabor

Cui se adresează festivalul Interferenţe, unui public mai degrabă specializat sau publicului larg?
Este un festival al tututor clujenilor, chiar al tuturor, al celor care în primul rând sunt curioşi, care vor să se confrunte şi vor să cunoască şi alte culturi, cărora le place teatrul şi muzica. Oferta este foarte variată şi probabil că omul de rând nu o să vizioneze chiar toate spectacolele, dar poate alege. De la tematică până la abordare, de la formele cele mai experimentale până la unele mai convenţionale, mai tradiţionale, găsiţi foarte multe tipuri de spectacole. Ceea ce le uneşte, consider eu, este calitatea artistică şi nu cred că putem onora orice public din orice colţ al lumii mai bine decât cu calitate. Mi se pare că în artă calitatea nu este garantată de la bun început, calitatea este dată şi de talent şi de pasiune şi de muncă şi de felul onest în care se pun problemele într-un spectacol, în care se abordează un subiect, ceea ce mi se pare important.

Asta se va regăsi şi în spectacolele din Interfereneţe?
Cu cât un spectator vede mai mult teatru jucat în mai multe limbi cu atât cred că are şanse să se apropie de alte culturi, de alte popoare, să le înţeleagă, să devină mai tolerant. Mi se pare că la ora actuală, în întreaga lume avem nevoie de mult mai multă toleranţă.

Sunt spectacole invitate din străinătate, în ce limbi vor fi traduse?
Nu este o noutate, este un lucru cunoscut, poate nu îndeajuns, că de ani de zile toate spectacolele Teatrului Maghiar de Stat Cluj (jucate în limba maghiară) sunt titrate în limba română. În această ediţie a festivalului, ca şi în ediţiile precedente, întotdeauna un spectacol jucat într-o anumită limbă va fi tradus în alte trei limbi. Bineînţeles maghiară, română şi engleză. Un spectacol jucat în maghiară va fi tradus numai în română sau în engleză. Acolo unde nu avem suficient echipament, totodată ar fi prea încărcat să facem trei titraje, sunt două titraje şi o traducere la cască. Există cazuri speciale în care autorii spectacolelor nu permit, nu îngăduie traducerea la cască, astfel că atunci când este necesară traducerea în a treia limbă vom da un extra, un feld e sumar al spectacolului ca să fie mai uşor de înţeles.

La un moment dat existau dificultăţi legate de bugetul festivalului. Cum le- aţi gestionat în cele din urmă?
Cam toate festivalurile din acest an organizate în România dar nu numai au avut de suferit. Şi Sibiul şi Festivalul Naţional. Până la urmă în urma unor demersuri repetate şi discuţii şi forurile noastre tutelare au făcut eforturile şi tot posibilul, tot cele stătea în putinţă, ca totuşi festivalul să aibă loc şi să poată fi prezentat la un nivel calitativ onorabil.

La ce pondere din bugetul estimat iniţial aţi ajuns în cele din urmă?
Am ajuns cam la 80% şi este un lucru pe care nu-l credeam posibil, în iunie să vă spun drept eram foarte sceptic şi credeam că va trebui să anulăm. Cazul nostru, spre deosebire de un festival naţional este destul de special şi mai delicat, pentru că fiind un festival cu precădere internaţional, anumite trupe importante, care nu numai că sunt foarte solicitate în întreaga lume, dar unele îşi câştigă existenţa din turnee şi participări la festivaluri, trebuie contractate cu un an înainte, ca să avem garanţia prezenţei lor la festival. Nu se poate să nu semnăm un contrcat dinainte sau un precontract măcar, să asigurăm prezenţa lor aici, pentru că altfel se vor duce la alte festivaluri sau la alte turnee, vor accepta alte invitaţii. Ori cu un an înainte sau cu câteva luni înainte nu ne cunoaştem propriul buget, nu avem asigurarea faptului că acest lucru se poate întâmpla.

Ar trebui găsite poate forme mai flexibile şi în legile specifice. Spre exemplu suntem în subtutela Ministerului Culturii, ei ne subvenţionează, subvenţionându-ne nu pot să ne plătească proiect; este un fel de cerc vicios din care ar trebui cumva, legislativ vorbind, să se găsească o soluţie. În acelaşi timp, în afara unei perioade în care Consiliul, sau Comisia de cultură a municipiului a avut o atitudine indiferentă faţă de festival, trebuie să vă spun că am întâlnit dorinţa de a ne ajuta şi la Ministerul Culturii şi la domnul primar Boc şi la Primărie.

De exemplu TIFF-ul creează o emulaţie în Cluj, care este la ora aceasta beneficiul pe care îl aduce festivalul oraşului şi comunităţii?
Filmul e altă formă, teatrul e altă formă, e interesant că în timpul TIFF-ului în mod concentrat publicul vine la cinema, în rest în tot anul cinemtografele sunt golite, deci acolo, cu toate că TIFF-ul este cunoscut există o activizare pentru un timp foarte scurt a unei mase mai mari de oameni. Aici la teatru sigur că este important cum apare din punct de vedere al promovării acest festival. Cred că la acest aspect toată lumea mai are de lucru foarte mult, în primul rând mă gândesc şi la echipa noastră care face promovarea.

Trebuie găsite căi noi, căi mai ample de a ne adresa publicului, de a face festivalul nu doar cunoscut, el este cunoscut, dar şi conştientizat că se întâmplă şi că este cu porţile deschise tututor spectatorilor clujeni. În primul rând este şi un proces de educare şi un proces de cunoaştere a unor spectacole prin intermediul cărora putem arunca o privire la ceea ce se întâmplă în lume. Noi vorbim tot timpul de solidarizare, de globalizare, dar în fond suntem indiferenţi, suntem izolaţi, nu vrem să ştim, ori mi se pare că teatrul are şi această menire de provocare spre o deschidere, spre curiozitate, spre apropiere. Nu pot să-mi imaginez viitorul omenirii fără această adevărată solidaritate, pentru că nu bifăm numai statistic că la mii de kilometri zilnic mor de foame mii de oameni.

Teatrul aşadar te deschide, spre ceilalţi...
Teatrul trebuie să facă acest lucru, nu-l poate ocoli şi de aceea eu sunt totalmente împotriva distracţiei ieftine în teatru, nu este rolul teatrului.

Câte de departe sau aproape de ţinta de Capitală Culturală Europeană este Clujul în acest moment?
Nu post să-mi dau seama, este o problemă foarte complexă. Mie mi se pare că pe lângă susţinerea permanentă a acelor evenimente care şi-au dovedit deja valoarea, cum ar fi şi TIFF-ul şi festivalul nostru trebuie să se mai inventeze şi alte şi alte acţiuni culturale de valoare. Trebuie regândită identitatea oraşului şi acest lucru se poate face şi cu ajutorul autorităţilor, dar şi cu voinţa cetăţenilor. Aici mi se pare că trebuie găsite modalităţi prin care anumite frustrări, anumite izolări, anumite tendinţe de segregare se pot elibera, pot deveni mult mai flexibile. Mi se pare foarte important pentru fiecare cetăţean să aibă această dorinţă să lase deoparte prejudecăţile. Cei care critică cel mai mult teatrul maghiar din Cluj nu au văzut niciun spectacol de zeci de ani, nu vin din principiu. Şi atunci cum pot să spună? Mi se pare că e o ranchiună foarte foarte gravă această prejudecată care uneori este alimentată chiar şi de unele organizaţii culturale, sau chiar de presă.

Peste 20 de spectacole la Interferenţe, începând de azi

Peste 20 de spectacole din mai multe ţări vor fi prezentate între 27 noiembrie - 9 decembrie în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului de Teatru Interferenţe. Tema din acest an este relaţia dintre teatru şi muzică - „dialog între voci". În majoritatea zilelor sunt programate două reprezentaţii pe zi, una în sala mare şi una în regim studio. Spectacolele vor fi urmate, a doua zi, de discuţii cu protagoniştii, ce vor avea loc la Casa TIFF, unde se va desfăşura secţiunea OFF a festivalului. Între montările invitate se numără spectacole de Heiner Goebbels, Josef Nadj, Márton Dâvid, maestrul-păpuşar Yeung Faї, respectiv Silviu Purcărete şi Ada Milea.

Regizor reputat

Tompa Gabor este absolvent al Academiei de Teatru si Film din Bucureşti, cu diplomă în regie de teatru, film si televiziune, avându-i ca profesori pe Cătălina Buzoianu, Mihai Dimiu, Liviu Ciulei. Este director al Teatrului Maghiar de Stat Cluj din 1990, după ce anterior a fost regizor principal al instituţiei. A realizat zeci de spectacole în ţară şi străinătate, cel mai recent fiind „Rinocerii", de Eugen Ionesco, montat în acest an la Teatrul Naţional din Praga. Are în portofoliu numeroase nominalizări şi premii UNITER, fiind premiat pentru „cel mai bun spectacol" în 1989, 1992 şi 2008, respectiv pentru „cel mai bun regizor" în 1984-ATM, 1987-ATM, 1993, 1997, 2008. A obţinut şi numeroase premii în străinătate. A desfăşurat activitate didactică începând cu 1990, din 2007 fiind director de program al Facultăţii de Regie la Universitatea din California, San Diego.