Tu, eu și lucrurile dintre noi, expoziţia a trei artişti străini, la Fabrica de Pensule

Expoziţia ce are vernisajul pe data de 5 martie, de la ora 18, urmărește să examineze economiile subiacente existenței noastre materiale și producției artistice din secolul XXI, semnalând problematici nerezolvate precum autonomia și coeziunea socială într-o lume din ce în ce mai interdependentă, modelată de sisteme ce erodează chiar valorile umane pe care ar trebui să le emancipeze.

În ultimii ani, critica narațiunii dominante a fundamentalismului de piață, cunoscut sub numele de neoliberalism, a fost dublată în arta contemporană de analiza modului în care suntem activați de bunurile de consum, de producția, circulația și tranzacția lor. Orice obiect are o istorie, la fel cum fiecare dintre noi are o biografie; iar dincolo de aparenta diversitate a formelor materiale și a dorințelor umane, se află, în fapt, mecanisme sociale și politice complexe dar exacte, care controlează gustul, relațiile de producție și schimb, și dorința.

Marx spunea că indivizii își creează propria istorie, dar nu independent, ci în funcție de circumstanțe transmise din trecut. Biografiile obiectelor sunt și ele relaționale, alcătuite din suma proceselor care le dau materialitate; dar obiectele au, totodată, și capacitatea de a acumula istorii, astfel încât semnificația și valoarea lor derivă întotdeauna din conexiunea intimă cu persoane, evenimente și spații determinate.

În economia hiperconsumistă, însă, relația fundamentală dintre indivizi și lucruri trebuie înțeleasă nu doar din perspectiva din care noi atribuim semnificație obiectelor, ci și în termenii în care lucrurile obiectivează oamenii, transformându-i în produse cu valoare de piață, vandabile și negociabile. Fetișismul mărfii ocultează relațiile sociale reale caracteristice muncii umane care o produce, golind-o de sens, astfel încât construcția acestuia este determinată, în schimb, de relații sociale imaginare, simbolice și ideologice.

Această mutație afectează azi nu doar bunurile de consum, ci toate formele de cultură mediată, complet subordonate cerințelor capitalului. Lumea nu mai reprezintă suma bunurilor produse, cum își imagina Marx, ci suma a tot ce ar putea deveni marfă de consum: orice orizont de sens al vieții, al speranței, al așteptării. Cum răspunde arta acestor forțe invazive, în contextul exploziei fără precedent a pieței de artă, care impune ce fel de lucrări se produc și se vând, controlându-i astfel viitorul? A devenit arta un obiect, un simplu bun de consum, insensibil la multitudinea de energii care i-au determinat apariția și la valorile umane pe care aspiră să le proiecteze?

Artistul Burak Delier va susține un dialog cu publicul la finalul expoziției, la SPAȚIU INTACT