Exclusiv Video Foto Artistul-antreprenor de pe lac. Din Insula Boracay, între turmele de oi din Ciurila

A lucrat pentru Robbie Williams, Armand Assante, Mike Tyson, Dr. Alban. A expus în galerii de artă din Londra și Paris, dar a stat și doi ani pe Insula Boracay, pe cealaltă parte a planetei. Considerat drept cel mai bun pictor realist al României, Aidan Andon a decis să se mute pe malul unui lac din Ciurila, unde pune bazele unui “sat tradițional” cu căsuțe, cârciumă, grajduri, șoproane, care să păstreze stilul arhitectural de acum 100 de ani. Nu în ultimul rând, să revitalizeze întreaga zonă, prin crearea unei adevărate sărbători a lacurilor.

Este născut la Buftea, de unde apoi a “imigrat” în capitală. Cu toate că prima lui meserie a fost contabilitatea, a renunțat la viața de birou și și-a descoperit vocația de artist, axându-se pe portrete doar în alb-negru. A făcut nu doar pictură realistă sau hiperrealistă – unii critici de artă considerându-l drept cel mai valoros român al acestui curent - ci și croitorie, broderii, în Insula Boracay, din Filipine, unde a trăit doi ani.

Printre personalitățile mondiale portretizate de el se numără Robbie Williams, Mike Tyson, Dr. Alban, Armand Assante, Remy Bonjasky, Bay Ling, Costas Mandylor, iar dintre cele din România, George Dinică, Marin Moraru, Toma Caragiu, Radu Beligan, Maia Morgenstern, Horațiu Mălăele.

De altfel, majoritatea vedetelor au vrut să-l cunoască personal pe artistul care le-a imortalizat. A expus în galerii din Londra, Paris, a locuit pe mai multe continente, dar în cele din urmă s-a întors acasă. În București a administrat câteva restaurante – chiar a pictat un hotel întreg - pentru că i-a plăcut să fie “crâșmar”.

“Sunt două categorii de pictori. O dată, cei care fac artă pentru artă, trăiesc în lumea lor, au un fel de aroganță și speră ca suma obținută dintr-un tablou pe care îl vând să le ajungă pentru cel puțin trei ani. A doua categorie, din care fac și eu parte - mai ales că am fost și contabil - o reprezintă artiștii care vor să ajungă la oamenii cu care trăim, sunt interesați de vânzări, de marketing, de management”, spune artistul-businessman.

Analiză SWOT în consiliul de familie

Anul trecut, pe vremea aceasta, Aidan, împreună cu soția și fetița, au decis să se rupă de nebunia Bucureștiului și să se mute undeva la țară, în România. “Am reunit un fel de consiliu de familie, am pus pe hârtie fiecare zonă, cu plusuri și minusuri, am decis să sondăm terenul. Ne-am luat o vacanță de două săptămâni, ca să vedem la fața locului despre ce e vorba.

Inițial, ne tentau Bucovina sau Maramureșul, dar ne-am dat seama că acolo e și mult kitsch. Voiam, totuși, un loc la maximum 35-40 de minute de un oraș pentru că ne interesa și o școală unde să meargă fata. Constanța și Sibiul ni s-au părut orașe frumoase vara, dar moarte iarna, Timișoara ni se părea prea mic, Iașiul era cam aproape de est, iar la Oradea nu am mai ajuns.

La Cluj am închiriat un apartament fix în centrul orașului, deasupra Librăriei Universității. M-am uitat de sus, am văzut terasele din Piața Unirii pline de străini, cam 80% vorbeau alte limbi - și am zis, hopa, clienții noștri sunt chiar ăștia, cei de la mese, cărora puteam să le propunem tot felul de năzdrăvănii! După ce n-am decis că vrem la Cluj, am examinat vreo 2-3 propuneri de terenuri disponibile la țară.

Primul era undeva în zona Turzii, dar ne-am dat seama că durata transportului până în oraș și retur deja se apropia de ceea ce era la București; or, nu voiam să stăm iar în trafic câte 3-4 ore zilnic, tur-retur. Am venit aici, la Ciurila, și ni s-a părut ceva mirific, erau lacurile, Făgetul, aproape de oraș. Am cumpărat 9.000 ha de teren de la Cornel Revnic, unul dintre proprietarii de teren din zonă, care administrează și lacurile, și are și mii de oi. Și ne-am apucat de treabă”.

Proprietar fără vecini

Dincolo de peisajul extraordinar, de faptul că este la doi pași de Autostrada Transilvania, Aidan s-a trezit că nu are nicio utilitate: apă, gaz sau curent. Numai ca să își tragă curent i s-au cerut 50.000 de euro, în condițiile în care conectarea se făcea într-un an și jumătate. Cu toate acestea, a devenit el producător de energie: a instalat 50 de panouri fotovoltaice care dau 15 kW/h, a montat un generator de curent de 15 kW/h, a forat 10 metri în pământ ca să își aducă apă, pe care o trece prin instalații de filtrare și epurare, are pompă de căldură și turbină eoliană.

Toate au costat sute de mii de euro, însă acum viitorul complex are independență energetică. Activitatea artistică îi este momentan blocată de cea de “salahor”, însă o va relua când se va mai elibera de noile sarcini. Soția sa, originară din Brașov, este make-up artist și nu vede viața pe lac ca pe un impediment. “Le-am spus clientelor să vină aici, cu soți cu tot, la un pescuit, la un grătar, și au fost foarte încântate. Au zis că ele vin oriunde le zic eu”.

“Am început să ridicăm casa de lemn și veneau pescarii de pe lac la noi să ne întrebe dacă nu avem ceva de băut, le dădeam fără bani ce aveam pe aici. Inițial voiam o fermă unde să creștem câteva animăluțe și să ne bucurăm de natură. Apoi ne tot întrebau prietenii dacă putem să îi găzduim.

Atunci ne-am zis că de ce să nu facem ceva aici unde oamenii să se simtă ca între prieteni. Vrem să revitalizăm tradițiile țărănești, să construim un sat tradițional, cu 10 căsuțe, cârciumă, grajduri pentru animăluțe, șoproane, chiar o bisericuță, clădiri și construcții care să păstreze cât mai autentic stilul arhitectural de acum 100-150 ani".

Producător de energie "verde"

"Ne dorim să folosim doar energie regenerabilă. Primele animale pe care le-am adus aici au fost doi pui de câini ciobănești, pe care ni i-a dat Cornel, ca să ne păzească. În timpul zilei sunt cei mai buni prieteni, dar noaptea nu te poți apropia de casă. Am adus niște iepuri, oi, mai vin o capră și un ieduț. Avem deja un ponei, de fapt o ea, care e gestantă. Vrem să aducem animale blânde, pe placul familiilor cu copii.

Prima construcție pe care o vom inaugura va fi “crâșma”, cum îmi place să îi spun eu, adică un restaurant cu specific tradițional în care vom folosi doar produse locale: ouă, brânzeturi de la localnici, carne de miel și de oaie din zonă, avem o bătrânică care ne aduce lapte de bivoliță. Vom pune numai muzică tradițională și vom invita o orchestră din sat. În fiecare zi va fi un alt meniu, ne vom axa pe produsele din pește și din oaie, specifice locului.

Ne gândim chiar să facem o sărbătoare a lacului, cu 100-200 de participanți, unde să prezentăm toate aceste bunătăți: borș de pește, oaie făcută pe jar, timp de 24 de ore, miel la proțap. Deocamdată nu vom putea să asigurăm cazarea, dar pe măsură ce vom ridica mai multe căsuțe, vom avea și această posibilitate. Prima e deja gata, la altele am făcut doar fundațiile. Toate sunt gândite în stil tradițional; am găsit o ladă de zestre a străbunicii unei bunicuțe din zonă, am luat niște țoale vechi, pe toate le-am gândit pe această linie”, spune Aidan.

Proaspătul antreprenor este convins că proiectul său va schimba total zona în care deocamdată nu are niciun vecin, dar care promite să devină una nu doar de recreere, ci și de divertisment, prin apropierea de Făget, dar și de Cheile Turzii. Un teren din apropiere s-a vândut deja la preț triplu.

“Manifestul” Stânii lui Aidan

Ne dorim ca proiectul nostru să fie unul dintre punctele de atracție ale Clujului, prin poziționarea lui într-o zonă pitorească, prin preparatele culinare tradiționale pe care le dorim servite în cârciuma satului, prin elementele arhitecturale și obiectele țărănești pe care deja am început să le achiziționam sau chiar să le confecționăm, prin elementele de recreere pe care le putem oferi familiilor care ne vizitează, de la experiențe pescărești fantastice pentru domni, la tratamente cosmetice pentru doamne și la interacțiuni minunate între copii și animăluțele din fermă, oițe, iepurași, ponei. Dorința noastră este să reușim să ducem la bun sfârșit proiectul căsuțelor pentru cazarea oaspeților; să ajungem să producem brânză, cârnați, afumături, gemuri și murături; să avem spații speciale pentru animăluțe și locuri de joacă pentru copii; echipamente pentru agrement, iar pe latura spirituală, o bisericuță unde în zilele de sărbătoare să readucem momentele tradițional românești pe care poate doar bunicii noștri le-au mai experimentat în copilăria lor.