Clujul, la 50 de ani de Europa

Clujul, la 50 de ani de Europa
Arhitecţii avertizează că, deşi a ajuns a doua piaţă imobiliară a României ca preţuri şi proiecte, oraşul are un decalaj imens faţă de cele europene în privinţa dezvoltării urbane.
Oraşul a crescut de la 4.000 la 9.000 hectare de intravilan, are mai multe maşini şi reclame, iar investitorii au dezvoltat “insule” de locuire fără utilităţi, conform specialiştilor în dezvoltare urbană. Experţii au făcut ieri o radiografie a evoluţiei municipiului Cluj-Napoca, prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la naşterea urbanismului ca disciplină.

Dacă în 1945 locuinţele individuale reprezentau 68% din fondul locativ, în 1992 ajungeau abia la 11%. Investiţiile în tehnologia informaţiei sau preocuparea pentru rezolvarea problemei lipsei locurilor de parcare prin realizarea de parkinguri pot fi inventariate la categoria avantajelor câştigate de oraş. Pe de altă parte, Clujul a rămas în urma altor oraşe de dimensiuni similare în ceea ce priveşte o serie de alte aspecte, a amintit arhitectul Vasile Mitrea. Astfel, administraţia a început în 2005 demersuri pentru concursul de pietonalizare în zona Bd. Eroilor – P-ţa Unirii, după Braşov, Oradea, Satu-Mare sau Bistriţa. “La finalul lucrărilor vom avea, de fapt, o coabitare între circulaţia pietonală şi cea auto. Oricum, am fost cu cinci decenii în urma preocupărilor europene şi avem un decalaj de 30 de ani chiar faţă de ceea ce se întâmpla în ţară, la Oradea”, a exemplificat Mitrea. La preocupările pentru conturarea ariei metropolitane, Oradea, Braşov, Iaşi au fost în faţa Clujului, la fel şi la inventarierea spaţiilor verzi în “cadastrul verde”, realizat deja în Timişoara.

În schimb, Clujul a ajuns a doua piaţă imobiliară, după Bucureşti, însă numai la preţuri şi cantitate. În 2006-2008 au apărut primele “tentative de clădiri înalte”: investitorii solicită şi primesc avize pentru imobile de 18-35 de etaje. Niciunul nu a mai fost construit din cauza căderii pieţei imobiliare şi a lipsei de cerere. “Având în vedere argumentul preţurilor mici ale terenurilor, acţiunile investitorilor privaţi au dus la dezvoltarea de «tentacule», la evadarea în teritorii învecinate, la proliferarea de insule care vor pretinde racord la echipamente edilitare, adică un oraş tot mai dificil de gestionat eficient”, a atras atenţia Mitrea. “Se lucrează la înnoirea Planului Urbanistic General (PUG), un instrument de lucru pentru gestionarea proiectelor viitoare. Vor fi reguli mai clare şi restricţii de construire, astfel încât oraşul să evolueze controlat şi să nu se mai aprobe excepţiile. În şedinţele de urbanism se solicită rezolvarea cu prioritate a infrastructurii atunci când investitorii cer avize”, au replicat reprezentanţii municipalităţii.

Un oraş mai aglomerat de construcţii şi de maşini, cu imobile “îmbătrânite” şi neîntreţinute, dar cu autoturisme noi - aşa arată Clujul, cu schimbările din ultimii 20 de ani, într-o “radiografie” fotografică prezentată de arhitectul Gheorghe Elkan la Turnul Croitorilor, cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la naşterea urbanismului ca disciplină. Într-o paralelă vizuală, cu fotografii realizate în perioada 1983-1985 şi altele făcute cu 20 de ani mai târziu, se văd evoluţiile din domeniul designului auto (străzile Clujului circulate acum de generaţii tinere de maşini) şi felul în care s-au schimbat clădirile.

Blocurilor construite înainte de 1990, cu arhitectură discutabilă, dar etichetate ca fiind “volume salubre” la zone neîntreţinute corespunzător, li s-au adăugat cele cu termopane, balcoane închise din iniţiativa unor locatari, un sens giratoriu aglomerat în Mărăşti, piaţa agroalimentară cu bannere publicitare în Mihai Viteazul, hotelul Victoria cu faţada schimbată, prin adăugarea de noi tehnologii de închidere. “De ce a trebuit să punem obiecte de supermarket şi de catalog când noi aveam balustrade de fier forjat şi lampadare? A dispărut vechea moară, am pierdut Parcul Est din Gheorgheni”, a amintit arhitectul Emanoil Tudose.

S-a dublat intravilanul Clujului

Intravilanul a crescut de la 3.987 ha înainte de 1990 la 6.430 ha în 1999, anul în care se finaliza PUG în vigoare, şi a ajuns la 9.000 de ha, adică o “risipă de teren”, susţin urbaniştii. Ei consideră că oraşul nu avea nevoie la această fază de teren suplimentar.

Kristina REŞTEA, Luminiţa SILEA


Comenteaza