Fabrica de Pensule din Cluj pune lacătul pe ușă. Își închide activitatea după 13 ani

Fabrica de Pensule din Cluj pune lacătul pe ușă. Își închide activitatea după 13 ani
| Foto: Facebook.com/Fabrica de Pensule

După 13 ani de activitate la Cluj (fără limitare locală), în trei schimburi, linia de producție a Fabricii de Pensule se oprește.

Anunțul a fost făcut pe pagina de Facebook a celor de la Fabrica de Pensule. Aceștia își asumă „eșecul”, dar spun că vina aparține și autorităților publice și locale, care n-au reușit să susțină mai mult acest domeniu.

„În aceste momente în care atenția întregii lumi, inclusiv a noastră, e orientată spre criza din Ucraina vecină, anunțul nostru vine într-un context mai complicat decât ne-am fi așteptat. Cu toate acestea, Fabrica de Pensule anunță decizia de închidere definitivă a proiectului său, prin comunicatul de mai jos.

După 13 ani de activitate la Cluj (fără limitare locală), în trei schimburi, linia de producție a Fabricii de Pensule se oprește. 13 ani cu sute de evenimente și zeci de mii de oameni care au vizitat spațiile și evenimentele sale.

Fabrica de Pensule a fost unul dintre primele proiecte colective ale comunității artistice din România, un proiect multidisciplinar care a reunit sub același acoperiș artiști și lucrători culturali din spațiul artelor vizuale și performative, oameni interesați de management și politici culturale, dar și organizații civice, cu o activitate-program negociată într-o structură democratică cu consiliu director, președinte, electorat.

Un proiect platformă care a reușit, pentru o bună perioadă de timp, să construiască strategii și programe convergente pentru un public local, regional și internațional, dezvoltând în perioada sa de ascensiune un însemnat capital de imagine ca bun comun și care, mai mult decât orice altceva, a devenit un reper pentru identitatea unei generații.

Organicitatea, nu programaticul, a fost cuvântul cheie al proiectului Fabrica de Pensule. Asta a implicat risc. Efortul de a ne constitui ca o comunitate s-a suprapus aproape total cu acela de a delimita spații pentru munca noastră și pentru public. Am avut privilegiul de a descoperi, aici lângă noi, un public realmente avid de manifestări artistice, implicat, participativ, ce avea să crească alături de Fabrică în anii care au urmat deschiderii din 2009.

Entuziasmul începuturilor s-a distilat repede într-o politică de incluziune, un număr însemnat de oameni activi în spațiul cultural de la Cluj și mai departe trecând prin Fabrică în cei 13 ani. Ori chiar lipsa înțelegerii că o astfel de mini-societate cum eram, nu poate supraviețui fără conștiința de sine (chiar o conștiință politică în sens larg), rămânând într-o adolescență continuă, a făcut proiectul volatil încă de la început.

Închiderea fabricii reprezintă un eșec. E eșecul nostru colectiv, al comunității Fabricii care nu reușește să păstreze o rețea vie dincolo de spațiul fizic împărtășit, dar și eșecul autorităților locale și naționale care nu reușesc să identifice bunul cultural comunitar și să susțină pe termen lung pe cei care contribuie la producerea acestuia; e și eșecul partenerilor internaționali (mai mici și mai mari) de a pune degetul pe proiecte, activități, organizații, artiști și de a contribui la susținerea acestora (tot pe termen lung) dincolo de ceea ce pare imediat capitalizabil sau confirmă/mimează programe convenabile orientate tot mai mult spre festivalism și divertisment.

Noua paradigmă a muncii, dar mai ales a mediului de afaceri local, sălbatic și puțin controlat de autorități, schimbă peisajul urban într-un ritm cu care orașul cetățenilor nu ține pasul. Fabricile vremurilor noastre (IT) preiau spațiul ocupat până de curând de artiști (motivele binecunoscute țin de maximizarea profitului pe metru pătrat). Spațiul fabricii de pensule se întoarce în industrie.

Fără a dori să facem o dramă din ceea ce ne afectează pe noi în mod direct și pe alții din comunitatea locală în mod indirect, e de discutat în ce măsură acest moment reprezintă ceva simptomatic, semn al unui fenomen generalizat care se desfășoară la nivel local și regional și care pare să aibă urmări din cele mai dramatice pentru cei care activează în sectorul cultural și nu numai, comunitatea locală pierzând spațiile cu potențial cultural în favoarea proiectelor imobiliare și de business de anvergură.

E tot mai limpede că, în timp ce o bună parte a instituțiilor publice continuă să alunece într-o profundă irelevanță, organizațiile culturale independente din România nu par să poată supraviețui în următorii ani fără un suport real la nivel local și național. Modelul de funcționare al acestor organizații se bazează în continuare pe muncă prost plătită și multă auto-exploatare.

Fără măsuri concrete care să presupună modificări legislative și bugete (semnificativ) mai mari care să aducă mai multă stabilitate și predictibilitate sectorului, vom fi în curând martorii deșertificării culturale și civice a comunităților din țară. În contextul crizei instituționale interne și mai ales a situației grave în care se găsesc școlile și muzeele, aflate într-o continuă degringoladă, este fundamental ca organizațiile culturale neafiliate structurilor de putere să-și poată continua activitatea.

Deși deja evaluată, planificată și consumată intern în câteva rânduri, închiderea de facto a Fabricii de Pensule ne lovește, pe toți cei implicați în acești ani în desfășurarea proiectelor ei, în moalele capului. Un șoc deloc surprinzător. Marea majoritate dintre noi rămâne însă aici, la Cluj, regruparea se desfășoară descentralizat, setul de valori convergente care ne-au definit de-a lungul timpului rămânând neatins. Vom continua să acționăm individual sau colaborativ acolo unde este nevoie”, au transmis reprezentanții Fabricii de Pensule.

Comenteaza