Șansă pentru hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești? Transelectrica recomandă reluarea mega-proiectului de un miliard de euro

Un proiect de 1 miliard de euro, cel al hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti din judeţul Cluj, considerat esenţial pentru sistemul energetic al ţării, stă pe loc de mai bine de 40 de ani.

Operatorul sistemului energetic național, Transelectrica, recomandă reluarea proiectului construirii hidrocentralei de acumulare prin pompaj de 1.000 MW de la Tarnița Lăpuștești, conform Planului de Dezvoltare a RET perioada 2022 – 2031, scrie apuseni.info.

La capitolul propuneri pentru Centrală Hidroelectrică cu Acumulare prin Pompare – Transelectrica are o singură propunere și anume proiectul-mamut al hidrocentralei de la Tarnița Lăpuștești.

„Din cauza lipsei de informații cu privire la evoluția proiectului CHEAP Tarnița Lăpuștești, această centrală nu a fost considerată în cadrul scenariilor care stau la baza Planului de Dezvoltare a RET perioada 2022-2031.

Cu toate acestea trebuie precizat că acumularea prin pompare este singura tehnologie matură și eficientă de stocare a energiei la scară mare la nivelul anilor 2020-2030.

În contextul țintelor de integrare a centralelor cu surse regenerabile angajate prin PNIESC la nivelul anului 2030 și pentru depășirea acestora în viitor este oportună analizarea posibilităților de realziare de CHEAP la nivel național.

Construcția CHEAP Tarnița-Lăpuștești cu o putere instalată de 1.000 MW presupune o investiție de tip green-field de circa 1.000.000.000 EURO (un milliard).

CHEAP Tarnița-Lăpuștești este un obiectiv care poate asuma atât rolul de compensare al producatorilor care funcționează în bandă cât și rolul de echilibrare în Sistemul Energetic Național, cel de al doilea fiind un rol strategic în securitatea energetică și siguranța națională.

În stadiul inițial al studiilor de fezabilitate, obiectivul a fost considerat doar pentru compensarea producătorilor care funcționează în bandă, bazându-și veniturile strict pe diferența de preț a energiei dintre vârf și gol (în anii 2010-2020 diferența de preț era de circa 25 EURO/MWh). În acest mod, până la nivelul anilor 2015, indicatorii de fezabilitate erau la limită astfel că investiția a fost succesiv amânată.

Astăzi, condițiile de piață de energie s-au schimbat, participarea la piața de echilibrare poate aduce venituri suplimentare consistente unei CHEAP. Mai mult de atât, preconizata cuplare a piețelor de echilibrare concomitent cu creșterea parcului de producție din surse regenerabile (impredictibile) la nivel European, va conduce la un interes și mai crescut pentru energiile de echilibrare. Având în vedere costurile ridicate de realizare a unei astfel de centrale este oportună accesarea de fonduri europene.

În concluzie este necesară reluarea proiectului de realizare a CHEAP Tarnița Lăpuștești sau realizarea unei analize la nivel național de stabilire a localției/ locațiilor optime pentru alte CHEAP având în vedere posibilitățile de construire, integrarea în SEN, respectarea restricțiilor de mediu, etc” arată cei de la Transelectrica.

Centrala Tarnița-Lăpușești

Centrala trebuia să fie situată la 30 km depărtare de oraşul Cluj-Napoca, pe valea râului Someşul Cald, pe versantul stâng al acumulării Tarniţa şi este prevăzută a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbina-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcţia fiind preconizată a se realiza în două etape pe parcursul a 5-7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creşterea siguranţei în funcţionare a SEN, centrala putând asigura funcţionarea optimă şi sigură a acestuia, în condiţiile creşterii considerabile a portofoliului capacităţilor de producţie din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând, aşa cum am arătat anterior, servicii tehnologice de sistem pentru România şi ţările învecinate.

Prin realizarea acestei capacităţi hidro cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei şi transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum şi echilibrarea capacităţilor regenerabile de producţie necontrolabilă prin asigurarea unei funcţionări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul hidrocentralei nu este însă unul nou, primele analize privind realizarea construcţiei fiind făcute în perioada 1975-1985, când Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament şi studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România. Apoi, în perioada 1985-1988, pe baza considerentelor tehnico-economice, s-au concretizat opţiunile spre bazinul Someşului Cald, unde lacul de acumulare Tarniţa putea îndeplini rolul de rezervor inferior, locaţia fiind considerată drept cea mai favorabilă din punct de vedere geologic şi hidrologic.