Semnal de alarmă dat de furnizorii de energie: România are nevoie de importuri pentru a trece iarna
Furnizorii de energie atenționează și afirmă că România are nevoie de importuri pentru a trece iarna, dar nu mai are nimeni niciun interes să aducă resurse aici. Şi nici bani.
Un efect al noilor măsuri pentru protecţia consumatorilor de energie şi gaze, intrate în vigoare de la 1 septembrie, este faptul că exporturile au fost practic anulate.
Problema este că de cele mai multe ori companiile care exportau energie se ocupau şi de import, iar acum, spun jucătorii din piaţă, nu mai există niciun motiv pentru a derula aceste activităţi.
Avem nevoie de curent și gaz importat, dar cine le aduce?
Pericolul? În mod cert România va avea nevoie de energie şi gaze din import pentru a trece cu bine iarna, dar este neclar acum cine le va mai aduce, notează Ziarul Financiar.
„Deşi este un mare producător de gaze, România a avut mereu nevoie de importuri pentru a-şi acoperi cererea, iar acest lucru va rămâne la fel până la demararea producţiei din Neptun Deep (zăcământ offshore deţinut acum în proporţii egale de OMV Petrom şi Romgaz)“, a spus Eric Stab, chairman & CEO al ENGIE România, cel mai mare furnizor de gaze local, în cadrul unei intervenţii la Romanian International Gas Conference. Potrivit acestuia, există o diferenţă enormă între consumul de vară al României şi cel de iarnă, două treimi din cererea naţională de gaze naturale fiind înregistrată în perioada octombrie-martie.
Stab a mai precizat că scăderea producţiei interne de gaz a României a fost parţial compensată de începerea producţiei offshore în proiectul realizat de americanii de la Black Sea Oil & Gas, dar că pentru iarnă aceste cantităţi nu vor fi suficiente, importurile fiind obligatorii.
„Problema este că nu mai este niciun incentive pentru nimeni să trimită gaz în România şi ca să cumpărăm acel gaz, cineva trebuie să aibă bani de el“ a precizat Stab. Şeful ENGIE face astfel trimitere la impactul pe care OUG 119, intrată în vigoare pe 1 septembrie, îl are asupra întregului lant de producţie-trading-furnizare de energie electrică şi gaz natural. Pe plan local, cei mai mulţi din furnizorii de energie şi gaze au fost puternic afectaţi de schema de sprijin pentru facturi gândită de statul român în contextul în care finanţarea acesteia s-a făcut chiar pe banii furnizorul. Şubreziţi financiar şi cu mulţi bani de recuperat de la stat, acum aceşti furnizori care trebuie să cumpere energia sau gazul pentru iarnă spun că sunt în corzi în ceea ce priveşte lichidităţile.
România a importat anul trecut 30% din necesarul de consum
Dar sunt şi alte aspecte pe care le-a adus noua OUG 119. De exemplu, exporturile de energie sunt practic anulate în contextul în care orice câştig este luat de statul român, problema fiind că de cele mai multe ori companiile care trimit energie peste graniţe sunt tot companiile care o şi importă. Anul trecut, România a importat cam 30% din necesarul de consum pe partea de gaze naturale, de circa 12,6 miliarde de metri cubi. Pe zona de energie electrică, lucrurile sunt la fel de delicate pentru că în realitate, alimentarea consumatorilor din România cu electricitate depinde de cât de tare bate vântul. În zilele în care producţia de energie eoliană este nesemnificativă, România ajunge să importe chiar şi 25% din necesarul intern de energie.
„Schimbările recente de legislaţie pot avea impact direct în securitatea energetică ţării. Dacă firmele nu pot exporta energie, atunci cu siguranţă aceleaşi firme nu au niciun motiv să importe energie“, spun oamenii din zona de trading. La fel, zona de trading de energie a fost puternic reglementată, companiile de profil fiind limitate la o marjă de profit de 2%, pe actuala legislaţie.
Dar OUG 119 a mai creat o problemă. Noile prevederi arată că furnizorii îşi vor primi compensaţiile doar până la un nivel de achiziţie de 1.300 de lei/MWh, mult sub ceea ce s-a practicat până acum pe piaţa de energie. Ce s-a întâmplat de fapt după impunerea acestui prag? Furnizorii au ieşit la cumpărare de energie cu 1.300 lei/MWh, dar producătorii, majoritatea deţinuţi de statul român, nu s-au prezentat la licitaţii.
„Producătorii de stat nu vând energie pentru anul viitor. Sper ca acest lucru să se rezolve rapid“, a precizat Volker Raffel, directorul general al E.ON România, în cadrul aceleiaşi conferinţe.
Odată cu introducerea OUG 119, la nivelul pieţei de energie a fost vizibilă scăderea semnificativă a preţului. De la recordul absolut de 3.598 lei/MWh (734 de euro/MWh) atins pe data de 30 august, preţul energiei din România a coborât semnificativ până la un nivel de 662 lei/ MWh (135 de euro/MWh) la finalul săptămânii trecute, iar ieri se tranzacţiona cu aproape 2.000 lei/MWh. Lucrurile s-ar putea stabiliza pe termen ceva mai lung dacă într-adevăr Comisia Europeană va impune acel plafon pentru producători. La mijlocul săptămânii trecute CE a propus un plafon temporar al veniturilor pentru producătorii de energie electrică „inframarginali“, şi anume cei care utilizează tehnologii cu costuri mai mici, cum ar fi sursele regenerabile de energie, energia nucleară şi lignitul, care furnizează energie electrică în reţea la un cost mai mic decât nivelul preţului stabilit de producătorii „marginali“, cei pe gaze, mai scumpi.
„Aceşti producători inframarginali au realizat venituri excepţionale, cu costuri de funcţionare relativ stabile, deoarece centralele electrice pe bază de gaze naturale costisitoare au determinat creşterea preţului angro al energiei electrice pe care îl practică. Comisia propune stabilirea plafonului veniturilor inframarginale la 180 euro/MWh“, s-a precizat în comunicarea CE. O decizie ar urma să fie luată până la finalul acestei luni.