DISTRIBUIE
Compania naţională de aviaţie civilă TAROM, această gaură neagră a bugetului României, se dovedeşte în continuare de o ticăloşie cruntă.
După ce au boicotat cum au putut una dintre companiile private de aviaţie care şi-a permis s-o concureze pe ruta Cluj - Bucureşti - Cluj, reuşind în cele din urmă s-o elimine, TAROM face ceea ce ştie mai bine. Foloseşte preţuri nesimţite. Când era în concurenţă directă cu Blue Air, a ştiut să revină cu preţurile la normal, costurile pentru această rută fiind în acea perioadă de circa 100, maximum 120 de euro. În acest moment, însă, şansa să găseşti un bilet mai ieftin de 200 euro pentru ruta Cluj - Bucureşti şi retur este aproape minimă, de multe ori costul unui bilet ajungând la 250 de euro sau peste, pentru că îţi vând doar în business, adică un fel de perdeluţă de tras în ceafa ta. Poţi găsi, eventual, mai ieftin dacă le cumperi înainte cu zeci de zile. Cam complicat, însă, având în vedere că întâlnirile oamenilor de afaceri sau ale jurnaliştilor din Cluj nu pot fi întotdeauna programate înainte cu zeci de zile, cum ar dori oficialii TAROM. Dar, pornind de la o problemă legată de preţurile aberante pe care această companie, alimentată anual de la bugetul public cu milioane şi milioane de euro, se deschid o mulţime de alte faţete ale modului în care se aruncă bani din bugetul public spre companii naţionale neinteresate de rezultate financiare şi de competitivitate.
Ca un vechi client TAROM, circul cu această companie de aproximativ 8 ani, în mod frecvent, de cel puţin câteva zeci de ori pe an, trebuie spus că, dacă cineva ar număra personalul de sol pe care îl foloseşte compania la Bucureşti, respectiv pe cel pe care îl foloseşte Aeroportul Internaţional Otopeni în cazul unei singure curse, am rămâne, pur şi simplu, stupefiaţi. Pe orice alt aeroport din Europa, la Viena, Budapesta, München, Amsterdam, Nisa, Roma, Istanbul, Londra - Heathrow, Luton şi Gatwick sau inclusiv Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, numărul acestor băgători de seamă este mult mai mic, mai puţin de jumătate din cei pe care îi foloseşte Otopeniul. Dar TAROM îşi permite să-şi bată joc de banii statului, de banii publici la fel cum îşi bate joc de clienţii săi, pentru că de 20 de ani această companie sfidează bunul- simţ şi hăcuieşte bugetul public, fiind una dintre companiile “stat în stat” în cadrul Ministerului Transportului, indiferent de culoarea politică a ministrului respectiv.
Având în vedere că sunt unul dintre acei clienţi ai TAROM care a circulat, probabil, de peste 250 de ori, dacă nu chiar mai bine (pe verificate!), cu această companie, îmi permit să fiu cât se poate de revoltat. Am tot dreptul din lume să fiu revoltat! Din păcate, însă, ştiu la fel de bine că revolta mea nu va face altceva decât să asigure o imagine şi mai proastă unei companii detestate oricum în propria ţară. Clujenii, în particular, şi românii, în general, circulă cu TAROM pentru că, pur şi simplu, nu au o altă opţiune pe anumite rute, cum ar fi, de exemplu, Cluj - Bucureşti, Bucureşti - Cluj. Circulă cu această companie absolut mizerabilă nu pentru că ar respecta-o, cum îşi respectă francezii Air France-ul, nemţii - Lufthansa, englezii - British Airways sau chiar maghiarii - Malevul, ci pentru că, efectiv, nu au ce face.
Le este aproape impusă de un stat incapabil să asigure confortul şi siguranţa financiară a propriilor cetăţeni. Le doresc celor de la TAROM un singur lucru: să ajungă în situaţia să fie preluaţi cât mai urgent, la fel ca şi colegii lor de la Alitalia (alţi nenorociţi notorii) sau de la KLM, de către companii prestigioase ale Europei sau chiar ale lumii, printre care Lufthansa, Austrian Airlines, Air France, British Airways sau, de ce nu, chiar Emirates, Kuweit Airways sau Qatar Airways. Cu un alt management, probabil mai bine de 50% dintre angajaţii TAROM ar trebui să-şi facă bagajele şi să plece acasă, iar, cu siguranţă, acei angajaţi ai TAROM care sunt veritabili profesionişti (există şi din aceştia, şi nu puţini) ar fi mai bine plătiţi şi mai respectaţi.
Ca un vechi client TAROM, circul cu această companie de aproximativ 8 ani, în mod frecvent, de cel puţin câteva zeci de ori pe an, trebuie spus că, dacă cineva ar număra personalul de sol pe care îl foloseşte compania la Bucureşti, respectiv pe cel pe care îl foloseşte Aeroportul Internaţional Otopeni în cazul unei singure curse, am rămâne, pur şi simplu, stupefiaţi. Pe orice alt aeroport din Europa, la Viena, Budapesta, München, Amsterdam, Nisa, Roma, Istanbul, Londra - Heathrow, Luton şi Gatwick sau inclusiv Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, numărul acestor băgători de seamă este mult mai mic, mai puţin de jumătate din cei pe care îi foloseşte Otopeniul. Dar TAROM îşi permite să-şi bată joc de banii statului, de banii publici la fel cum îşi bate joc de clienţii săi, pentru că de 20 de ani această companie sfidează bunul- simţ şi hăcuieşte bugetul public, fiind una dintre companiile “stat în stat” în cadrul Ministerului Transportului, indiferent de culoarea politică a ministrului respectiv.
Având în vedere că sunt unul dintre acei clienţi ai TAROM care a circulat, probabil, de peste 250 de ori, dacă nu chiar mai bine (pe verificate!), cu această companie, îmi permit să fiu cât se poate de revoltat. Am tot dreptul din lume să fiu revoltat! Din păcate, însă, ştiu la fel de bine că revolta mea nu va face altceva decât să asigure o imagine şi mai proastă unei companii detestate oricum în propria ţară. Clujenii, în particular, şi românii, în general, circulă cu TAROM pentru că, pur şi simplu, nu au o altă opţiune pe anumite rute, cum ar fi, de exemplu, Cluj - Bucureşti, Bucureşti - Cluj. Circulă cu această companie absolut mizerabilă nu pentru că ar respecta-o, cum îşi respectă francezii Air France-ul, nemţii - Lufthansa, englezii - British Airways sau chiar maghiarii - Malevul, ci pentru că, efectiv, nu au ce face.
Le este aproape impusă de un stat incapabil să asigure confortul şi siguranţa financiară a propriilor cetăţeni. Le doresc celor de la TAROM un singur lucru: să ajungă în situaţia să fie preluaţi cât mai urgent, la fel ca şi colegii lor de la Alitalia (alţi nenorociţi notorii) sau de la KLM, de către companii prestigioase ale Europei sau chiar ale lumii, printre care Lufthansa, Austrian Airlines, Air France, British Airways sau, de ce nu, chiar Emirates, Kuweit Airways sau Qatar Airways. Cu un alt management, probabil mai bine de 50% dintre angajaţii TAROM ar trebui să-şi facă bagajele şi să plece acasă, iar, cu siguranţă, acei angajaţi ai TAROM care sunt veritabili profesionişti (există şi din aceştia, şi nu puţini) ar fi mai bine plătiţi şi mai respectaţi.
DISTRIBUIE
Comenteaza
