Sunt clipe în care o echipă are nevoie mai mult ca oricând de suporterii săi. Sunt zile în care un oraş trebuie să stea alături de o echipă.â
La ora la care scriu acest text, joi seara, 21.00, mai sunt doar 38 de ore până ce va începe pentru Universitatea Cluj meciul decisiv, meciul de totul sau nimic.
Un meci uriaş, o partidă cât tot campionatul care se încheie şi, mai ales, un meci pentru tot campionatul ce va veni. Nu sunt automatisme sau clişee, însă “U” joacă mâine viitorul în faţa copiilor care, în anii ce vin, vor bate mingea în faţa blocului, la colţul străzii sau pe tăpşanul de la marginea comunelor şi satelor din Cluj şi Transilvania.
Dacă “U” nu câştigă mâine, şansa ca să vedem copii, şcolari sau adolescenţi în tricouri alb-negre va fi din ce în ce mai scăzută... La fel cum, atunci când noi înţelegeam pentru prima dată ce înseamnă fenomen fotbalistic, a contat bucuria din tribunele bătrânului Moina, a contat excelenţa Craiovei Maxima, victoria Stelei lui Ducadam la Sevilla, bătăliile lui Mateuţ, Lupu, Lupescu sau Andone cu Omonia Nicosia sau Anderlecht Bruxelles ori atmosfera nebună de sub Podul Grant pentru Rapiduleţul lui nea’ Rică, astăzi, cei ce fac cunoştinţă cu fotbalul cunosc acest fenomen tot mai mult în urma atmosferei create în Dealul Gruia, unde performanţele CFR-ului din ultimii patru ani sunt o realitate incontestabilă şi, tocmai de aceea, aplaudabilă.
Pentru părinţii, bunicii şi fraţii mai mari va fi tot mai greu să-i convingă pe puşti că fotbalul poate însemna o singură literă care sintetizează în ea o istorie impresionantă. E în firea lucrurilor ca performanţa să fie mai strălucitoare şi mai captivantă decât istoria sau tradiţia. în nici un caz, nu trebuie reproşat nimănui nimic şi nu trebuie privit nimic cu patimă. Clujul poate, are forţa necesară şi suficienţi iubitori de fotbal pentru a umple două stadioane, “Cluj Arena” şi “Dr. Constantin Rădulescu”. Vor fi, probabil, patru - cinci mii dintre aceia care vor prefera să meargă săptămânal la un meci de fotbal.
La un sfârşit de săptămână în Gruia, iar la celălalt sfârşit de săptămână, lângă Parcul Mare. Vreau să cred că oraşul Cluj-Napoca e mai aproape de Milano, Torino, Genova, Manchester sau chiar München şi Barcelona. Acolo există două echipe şi, deşi concurenţa e nebună, copiii cresc în spiritul în care au crescut şi părinţii, bunicii sau străbunicii lor. Sunt convins că clujenii sunt pregătiţi să ofere o mostră de iubire faţă de echipa lor de suflet, inclusiv faţă de cei care şi-au anunţat disponibilitatea de a oferi stadionul Apulum din Alba Iulia drept gazdă pentru primul an al revenirii în Liga I.
Dar pentru toate astea şi pentru multe altele ce vor veni, cu siguranţă mai multe bucurii decât necazurile şi mlaştinile din B şi C, “Unica Iubire” mai are nevoie de un singur lucru: de toţi cei care au fost dispuşi să-i dea dragostea lor chiar şi atunci când au fost trataţi poate cu indiferenţă. “U” are nevoie mâine la ora 11, în “patria minerilor”, de cea mai frumoasă galerie din Ardeal. Ştiu că e greu, ştiu mai ales că e departe şi ştiu că mulţi vor spune, poate, că vor merge ceilalţi, iar ei pot privi din faţa televizoarelor cele mai importante 90 de minute pentru istoria viitoare a Universităţii.
Nu, “U” are nevoie la Lupeni de toţi cei care au iubit-o, care o iubesc şi o vor iubi întotdeauna. Micuţul stadion de 3.000 de locuri trebuie să fie sâmbătă dominat de doar două culori: ALB şi NEGRU. Altfel, eforturile celor ce au ţinut echipa în viaţă până acum, alături de suportul financiar şi dorinţa fantastică a actualului finanţator, Florian Walter, de a-şi vedea echipa luptându-se cu granzii, se pot nărui după 90 de minute în care rezultatul final nu aduce, Doamne fereşte, trei puncte!
Pentru dorinţa acţionarilor, a zecilor de mii de suporteri fideli, a unora dintre oficialităţile Clujului, precum şi a tuturor celor care înţeleg şi iubesc fotbalul deopotrivă în capitala Ardealului mai e nevoie doar de un singur lucru, acela ca 11 plus 3 jucători să înţeleagă importanţa momentului alături de un cor de voci şi o mare de suflete care să scandeze sâmbătă “Haide, «U», Haide, «U», te iubim cu sufletul!”. Ne vedem sâmbătă, pe stadion.
