Adevărul (meu) despre PSD şi Mircea Geoană

Cum văd, de fapt, aud, aproape în fiecare zi, încă de la “pierderea” alegerilor prezidenţiale, tot felul de comentarii al căror subiect a fost şi este PSD, îndrăznesc şi eu, deşi am certitudinea că voi supăra multă lume, un alt fel de comentariu. Unul bazat pe fapte pe care mai toţi “analiştii” le omit, nu ştiu dacă intenţionat sau nu.

 

Mai întâi, în opinia mea, dl. Mircea Geoană a câştigat alegerile pentru preşedinţia României. Faptul că dl. Băsescu a fost validat de o Curte Constituţională obedientă, care n-a catadicsit să ia în calcul şi să verifice probe evidente de fraudare a alegerilor (aşa cum s-a întîmplat recent în Ucraina, deşi judecăorii de acolo se aflau cu “pistolul Rusiei” în ceafă!), mie, unuia, nu-mi spune altceva, decât că trăim în ţara populismului dus la absolut. Cauză din care jumătate din populaţia ţării a votat cu dl. Băsescu.

 

Dar problema nu e asta.Şi le doresc tuturor acelora să se bucure de binefacerile pe care şi le-au adus prin propriul vot. Democraţia presupune un astfel de respect, aşa că nu am să comentez NICIODATĂ de acum încolo împotriva d-lui preşedinte sau a guvernului condus de dl. Boc.

 

 îi las pe cei care au susţinut această opţiune s-o facă, fie că au fost lingăi, fie că, într-adevăr, au crezut că dl. actual preşedinte este soluţia pentru o Românie europeană.Ce i se reproşează, de fapt, d-lui Geoană? O vizită nocturnă la S.O.Vântu? Dacă dl. Geoană a pierdut procente la confruntarea finală televizată, aceasta s-a produs pe fondul unui bun simţ nativ (pe care cred că nu i-l neagă nimeni), ştiindu-se că experţii i-au sugerat preşedintelui PSD să contraatace, cu fraza: “Traiane, tot securist ai rămas!”.

 

Geoană nu a rostit fraza, dar nu cred că asta a fost problema. Mai degrabă, candidatul Geoană a avut de suferit din cauza suficienţei şi aroganţei ieşirilor publice de a doua zi ale d-lor Patriciu şi Vântu. în treacăt fie spus, campania gândită de dl. Hrebenciuc s-a dovedit a fi bună, din moment ce candidatul PSD se afla în faţa d-lui Băsescu la 8 procente, înainte cu cinci zile de alegeri. Ce i se mai reproşează d-lui Geoană? Că a încurajat “devenirea” d-lui Vanghelie.

 

Acest reproş este, cu câteva amendamente, adevărat. Numai că, pe de o parte, dl. Vanghelie a avut, spre deosebire de mulţi critici ai d-sale, voturile unui număr mare de cetăţeni ai României. M-aş bucura ca aceşti “critici”, care n-au fost în stare vreodată să câştige vreun scrutin sub nume propriu, să ne spună prin ce anume se deosebeşte, oare, populismul prin care a luat voturi dl. Vanghelie de cel prin care a luat voturi dl. Băsescu sau Boc?

 

Iar la nivel de principii, poate ar putea să ne lămurească în legătură cu ceea ce spune (şi a făcut!) dl. Vanghelie, adică să nu se gudure la cel care într-un moment sau altul adună mai multă influenţă şi putere, ci să rămână de partea cui a fost dintotdeauna, “ca să se poată uita dimineaţa în oglindă”?

 

Cu ce e acesta mai prejos decât “moralii” şi “principialii” domni Marian Oprişan, Vasile Soporan sau Gabriel Oprea? Nu mai pun la socoteală ipocrizia cu care a fost taxat limbajul grosier al d-lui Vanghelie, atât de către ziarişti, cât şi de politicieni, când ambele categorii (cu excepţiile de rigoare) nu sunt nici pe departe nişte “sfinţi” în “elocinţa” lor.

 

 “Rafinamentul stilistic” care debordează din discuţiile de culise ale politicienilor, cât şi limbajul “rafinat” din redacţii nu mai sunt o noutate: pentru amuzament, puteţi citi cartea “Maestro” a scriitorului şi realizatorului TV Stelian Tănase, inspirată din viaţa din aceste medii! Să nu se înţeleagă că fac aici o pledoarie pentru stilul de politician care este reprezentat de persoana lui Vanghelie.

 

E clar că nu acesta este modelul de politician român pe care ni-l dorim. Dar atunci ar trebui să ne amintim şi faptul că dl. Băsescu (nemaipunând la socoteală limbajul şi comportamentul acestuia) a acordat o disproporţionată atenţie segmentului “Otevist” al ţării, deloc neglijabil, după cum s-a văzut, şi, în aceeaşi măsură, al “maneliştilor”.

 

 De altfel, cel mai “vizitat” post TV, de către preşedinte, premier şi toată pletora de miniştri ai acestui cabinet, nu a fost TVR Cultural, ci chiar înjuratul OTV! Şi, atunci, să ne explice marii critici ai d-lui Geoană de ce oare voturile “oteviste” ale d-lui Băsescu sunt mai valoroase şi ne-ruşinoase decât voturile lui Marian Vanghelie?

 

Nu sunt un fan al PSD, dar cred că România de azi are nevoie mai mult ca oricând de o stângă modernă şi puternică şi, din punctul meu de vedere, o conducere cu o echipă Geoană – Cristian Diaconescu – Victor Ponta este ceea ce poate da momentul politic actual mai bun.

 

Mai devreme sau mai târziu, atât PSD, cât şi PDL vor trebui să abandoneze atât populismul desuet, cât şi genul de politician de tip Marian Vanghelie, Vasile Soporan, Radu Mazăre, Miron Mitrea, Gabriel Oprea, Traian Băsescu, Cristian Boureanu, ca să amintesc doar câţiva dintre exponenţii de marcă ai “genului”. Dar acum, din câte se vede după “chipul” României, această schimbare este clar imposibilă.