Amnistie să fie, dar dați miliardele și țara înapoi!

Încărcate în camioane Bugatti cu toate locurile în față, comandă specială la cererea conducătorilor, fantomele eroilor de la Mărășești traversau un sentiment de recunoștință: acum, că au împlinit o sută de ani, vor primi în deschidere icre de Beluga - nisetru iranian care trebuie să aniverseze șase decenii ca să fie smuls de lângă mămica lui pentru a fi trimis la produs.

Tot în semn de omagiu, guvernanții le vor da parizer din vită Blonde Aquitaine, 3000 de euro kilul - pane, ca să nu se piardă tradiția poporului român - și mațele le vor fi alintate cu Dom Perignon Rose by David Lynch, varianta de 3 litri. Iar după cuvântări, în semn de aleasă prețuire, un mănunchi de domnișoare vor interpreta remix-uri după Dan Spătaru, iar la cerere vor ataca fără teamă repertoriul internațional.

Căci, nu-i așa, țara trebuie să recompenseze sângele curs pentru întregirea ei cu ceea ce are mai bun. Și ce are țara mai bun? 200 de șmecheri cărora li se umflă dinții dacă nu ridică ștacheta poporului (și ei sunt poporul) la standarde europene. Ați vrut capitalism? Acesta este: acumulare! La toți?? Nu se poate la toți, iar dacă se mai plânge careva că politicianul român n-are strategie să poftească să-i numere vilele, mașinile, soțiile, contractele, amantele, vacanțele și (new entry, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră) mall-urile. Dacă ar ști fantomele eroilor de la Mărășești (dar nu-i chip, căci propaganda acoperă tot) pentru ce și-au lăsat membrele pe câmpul de luptă ar lăcrima un pic. Dar tot ar merge pe front, sperând că iese ceva din teoriile lui Einstein și poate nimeresc peste 100 de ani într-o realitate paralelă unde puterea este deținută de inși morali, nu de inși imorali viitori deținuți.

Până vom modifica trecutul recent ca să avem acum sentimentul echității, bilanțul este exclusiv contabil, iar dacă am delegat suveranitatea spre a fi exercitată de acești aleși, realizările lor sunt ale noastre. Unora, deci și nouă (?) li s-au încredințat după 1989 afaceri la cheie, căci Securitatea nu tăia varză la câini. Așa că, precum remarca fostul președinte, băieții au investit averi exclusiv din empatie cu aspirațiile norodului, care dorea să se alinte cu fructele capitalismului - "Unde-i crima lui Popoviciu, că a făcut o investiție de câteva miliarde în București?" (Băsescu, martie 2009, Bușteni). Remarca domnia sa mai la vale, realizând că a gafat și că va fi acuzat că înfluențează justiția, pe care pretindea că o dorea independentă, că problema, dacă există, e în zona transferului de teren. Nu voi despica firul în patru aici, este evident că a gafat din nou, din dorința de a fi acoperit.

Discretul miliardar nu e alesul nostru, dar este al politicienilor ștampilați de electorat, deci suntem acoperiți, matematic vorbind, dacă pretindem să ne înfruptăm cu toții din plusvaloarea sa? Nu, mai trebuie făcute legături de cauzalitate. Deci nu încă!

Până atunci, dacă tot eșafodajul afacerii Băneasa are la bază o ilegalitate, lucrurile trebuie aduse în forma inițială, sau cât mai aproape, astfel încât să se realizeze justiția. Prin justă despăgubire. Fantomele eroilor de la Mărășești, veteranii din al doilea război mondial, deținuții politici, cei mutilați pe fronturile actuale, urmașii celor pieriți merită asta. Ca și românii care n-au avut șansa să-i prindă 1989 în siajul Securității, românii care n-au sărutat niciun inel ca să primească niște contracte de la stat pentru ca beizadelele lor să spargă 1000 de euro pe noapte la Mamaia, românii care s-au amăgit că mintea și brațele lor vor învinge bariera pupincurismului. ...

Deci domnule Băsescu, m-am sucit: sunt de acord cu momentul t0 pe care îl cereați, accept amnistie, grațiere la tot ciocoiu nou, sunt de acord să nu înfunde politicienii pușcăriile, accept că iertarea și iubirea sunt pilonii unei conștiințe, dar cu o condiție: să dea înapoi tot ce au furat din 1989! Nu pentru jilțurile lor aurite au murit soldații pe front, și categoric, nu pentru imunități! Ci pentru o Românie mare și dreaptă. N-au alungat dușmanul ca să clădească altul în interior, mai gras, intangibil. Dornici de festivism, v-ați imaginat că vecinătatea istoriei atenuează dosarele penale și v-ați dus la Mărășești, crezând că "Pe-aici nu se trece" se referă la pușcării. Dar dacă altfel nu-i chip, dacă vă este mai dragă partida de pescuit din Belize decât țara, probabil n-o să avem de ales.

Chiar dacă e ultimul lucru pe care îl vom face, ne vom agăta de fantomele eroilor, ca să vă spulbere. Vom face din nou istorie. Dar fără voi, căci nu sunteți decât scursurile ei.