Şampania doamnei Udrea

Ieri-dimineaţă, un ministru al cabinetului chibiţa pariuri, iar premierul reuşea performanţa de a fi primul demnitar al statului care intră în Palatul Parlamentului prin garaj.

Mai rămâne să vedem un secretar de stat ce intră pe horn şi un preşedinte de stat ce sare pe geamul de la baie al Palatului Cotroceni, în chiloţi, maiou şi şepcuţă Paul&Shark.

 

Moţiunea a fost respinsă, după cum era de aşteptat, de altfel. Ce nu era însă de aşteptat a fost diferenţa extrem de mică, de doar 8 voturi. Asta, mai ales dacă privim comparativ şi numărul celor care au votat pro-Guvern, doar 197 faţă de cei care au votat împotrivă, 228. în 2007 sau 2008, preşedintele Traian Băsescu ar fi spus că un guvern care nu se mai bucură de susţinerea a jumătate plus unu dintre parlamentari ar trebui să demisioneze. Erau alte vremuri...

 

Teoretic, clujenii ar trebui să se bucure că mai au pentru cel puţin câteva luni bune un premier la Palatul Victoria. Practic, însă, aceiaşi clujeni trebuie să se gândească extrem de serios dacă astăzi cel care odată era deputatul, primarul şi premierul lor îi mai reprezintă cu adevărat. Dacă nu cumva, de ceva timp deja, premierul lor s-a transformat într-un căţeluş de pluş care şi-a pierdut legătura cu masele, alegătorii şi chiar militanţii şi activiştii propriului partid pentru a se lăsa călcat în picioare de către stăpânul ce nu-i slăbeşte lesa.

 

Discursul de ieri al premierului a fost de un fariseim şi de o demagogie fără precedent. Deşi era extrem de conştient de faptul că în urma votului ar urma să fie tăiate pensiile a 5,8 milioane de pensionari şi salariile a peste 1,4 milioane de bugetari, premierul clujean a continuat să susţină sus şi tare că cei care votează moţiunea de cenzură se tem exclusiv de salariile, privilegiile şi pensiile lor directe...! Asta, da politicianism! Lecţie de demagogie pură. Dar, mă rog, să-l lăsăm pe “al nost’ Boc”, că oricum ar fi şi orice am zice noi, ţara tot cu Ardealul şi Clujul îl identifică... şi să ne uităm mai departe. Să dea Bunul Dumnezeu să-i dea totuşi mintea românului cea de pe urmă... măcar acum, în ceasul al doisprezecelea.

 

Au fost şi două discursuri foarte bune în tabăra puterii, chiar dacă unul era parcă denunţ la parchet, Radu Berceanu şi Vasile Blaga au încercat să aducă argumente şi exemple concrete şi să atace inconsecvenţa opoziţiei prin exemple reale. Mai departe, nu în zare, ci direct spre opoziţie, cel mai bun discurs, ca şi stilistică şi oratorie, a fost, indiscutabil, cel al lui Crin Antonescu, însă în continuare suferă de profunzime şi mai ales de soluţii concrete. Din tot ce a vorbit Antonescu, a rămas oferta directă de “Alianţă” în opoziţie sau la putere făcută către PSD-ul lui Ponta. Poate în cazul în care discursul lui Antonescu ar mai lua ceva din concreteţea lui Tăriceanu şi soluţiile radical-liberale ale unui stat minimalist enunţate din ce în ce mai des de către Dinu Patriciu, discursul şi oferta preşedintelui PNL ar putea fi luate în seamă.

 

Dincolo, Ponta a avut reacţii verbale violente, cu precădere la adresa premierului. Cea cu “Domnule Boc, sunteţi realmente căzut în cap” nu avea ce căuta în plenul Parlamentului, chiar dacă a venit ca reacţie la declaraţia de început a lui Emil Boc – “Habar nu aveţi pe ce lume trăiţi”, adresată reprezentanţilor opoziţiei. Adrian Năstase, Titus Corlăţean şi chiar Borbely Laszlo au avut discursuri de luat în seamă. Trădătorii din UNPR nu merită nici unul atenţie, doar nu o să vorbim aici de Nicolicea şi Gabi “minte-mică”...

 

Pentru Emil Boc vin zile grele. Pentru a dovedi că doreşte cu adevărat binele acestui popor va trebui să purceadă de îndată cu preşedintele României la remanierea şi restrângerea portofoliilor propriului Cabinet. Şeitan, Vlădescu, Funeriu, Dumitru, Cseke şi nu în ultimul rând Videanu şi Udrea vor trebui să plece de îndată. Dacă cumva informaţia prezentă pe surse, ce dă ca sigură comprimarea Ministerului Transporturilor cu Dezvoltarea si Turismul, sub “poşeta Hermes” a doamnei Udrea va fi pusă în practică, dublată şi de o eventuală îndepărtare a singurului “shogun” care îşi mai permite să-l înfrunte pe El Lider Maximo de la Cotroceni, ministrul Vasile Blaga, vom asista indiscutabil la suspendarea preşedintelui chiar cu ajutorul unei părţi însemnate din propriul partid.

 

Astăzi, Emil Boc, pe lângă rezolvarea problemelor economice vitale, va trebui să gestioneze extrem de atent polii de putere din propriul partid, astfel încât acesta să nu sufere fenomenul de implozie. Nu ştiu exact ce şampanie a oferit doamna Udrea pentru tăierea pensiilor şi salariilor a 7,5 milioane de români pentru că era greu să aleagă probabil între Gordon Rouge, Moet Chandon, Dom Perignon, Mumm sau Cristal, dar ştiu că mi-a rămas în minte un slogan al străzii: “Udrea, cu poşeta ta trăieşte un an familia mea” sau “Udrea, cu poşeta ta trăieşte toată instituţia mea!”

 

PS “Dacă aveam cătuşele la mine, te arestam”, astea au fost cuvintele şefului dispozitivului de pază din Palatul Parlamentului adresate unui ziarist care dorea doar să-şi facă meseria. Ameninţarea a fost făcută în prezenţa premierului României. Restul e istorie.