ANALIZA CUPEI MONDIALE: Plusul de organizare

Jocurile de luni din turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal 2010 au dat câştig de cauză echipelor mai bine organizate.

Olanda a învins Danemarca graţie uşoarei superiorităţi în atacul purtat cu economie şi inteligenţă. Japonia a fost dominată în teren de Camerun, dar s-a organizat bine în apărare şi a declanşat atacuri bine gândite, dintre care unul a fost fructificat optim de jucătorul Honda.

 

Echipa africană a plecat ca favorită, însă jucătorii săi nu numai că nu s-au organizat destul pentru a destrăma funcţionarea unei echipe excelent motivate, dar au comis nenumărate greşeli tehnice (pase la adversar, plasamente greşite etc.).

 

Eto’o nu a îndeplinit deloc rolul de coordonator al atacului, mişcându-se greoi pe suprafeţe deja ocupate de mobilii jucători niponi. Suplimentarea de forţe adusă odată cu schimbarea a trei jucători nu a folosit la nimic atâta vreme cât jocul camerunezilor a rămas stereotip, cu aceleaşi mingi înalte aruncate la luptă în careu.

 

Echipa Camerunului a probat că, fără organizare adecvată a jocului, nici jucătorii, altfel bine înzestraţi cu calităţi atletice şi tehnică individuală, nu dau randament.

 

Jocul vedetă, Italia - Paraguay, a adus în scenă o echipă sud-americană plăcută, care a jucat de la egal la egal cu campioana lumii. Stelele ei, Caceres, Valdez, Vera, Santa Cruz, nu sunt mai prejos decât stelele italiene, iar golul marcat de Alcaraz, în prima repriză, a consacrat plusul de organizare.

 

 Italia a jucat fără imaginaţie în atac, cam stereotip, deşi jucătorii sunt pregătiţi direct pentru a da goluri în orice situaţie. Echipei i-au lipsit clarviziunea şi coordonarea, de Rossi îndeplinind greu rolul de lider de joc. Introducerea lui Camoranesi nu a mai însemnat mare lucru, afară de norocoasa egalare, căci înaintarea italiană are, cum am mai spus altădată, probleme.

 

Nici pe Gilardino şi nici pe Iaquinta nu se poate miza, dacă este vorba de mari performanţe. Alt vârf de atac trebuie pregătit. Iar la mijloc Pirlo şi Gattuso se dovedesc încă indispensabili. Italia începe, de obicei, modest turneele finale, încât nu se poate trage concluzia finală deocamdată.