Principiile după care acţiona avocatul erau greu de înţeles în zilele noastre. Aproape de fiecare dată, acesta era cel care cerea pentru inculpat o “pedeapsă exemplară”. Sfârşiţi de bătăi şi zile lungi la carceră, bolnavi şi slăbiţi, în prag de inaniţie, “duşmanii poporului” se vedeau hăituiţi cel mai abitir tocmai de apărătorii la care le dădea dreptul legea. Totul nu era decât o scenetă burlescă, jucată de amorul artei, ca probă finală de umilire a acuzatului, înainte de a fi aruncat înapoi în lanţuri.
Din ziua de Crăciun 1989 ne reamintim cum avocaţii cuplului Ceauşescu erau printre cei mai înflăcăraţi susţinători ai pedepsei capitale, părând chiar să grăbească pronunţarea şi executarea unei astfel de sentinţe. După ce s-au liniştit apele, presa a început să sublinieze elementele care fac din acest proces o înscenare tristă, care are prea puţin de-a face cu idealurile morale ale revoluţionarilor reali.
Discuţia poate comporta diverse abordări, dar vom reţine comportamentul aberant al unor avocaţi care au pledat împotriva celui pe care trebuia să îl apere.
Aceste exemple ar fi trebuit să rămână pilde îndepărtate ale istoriei, dar actualitatea zilelor noastre a ţinut cu tot dinadinsul să ni le readucă, din când în când, în actualitate.
în cursul dezbaterilor de la Curtea Constituţională, privind legea CNSAS, dl. Ioan Muraru, Avocat al Poporului, dovedind reale calităţi de pamfletar, a vorbit de legea CNSAS ca despre un “venin constituţional”. Broderiile pamfletare nu au în sine valoare juridică, ci rămân simple dovezi de prost gust din partea unei instituţii menite să se remarce prin probitate morală şi profesională.
Legea prevede ca în astfel de cazuri să i se ceară părerea privind constituţionalitatea textului de lege în dezbatere, astfel că, rezumând, dl. Muraru avea două variante simplu de intuit, printre care cea urmată: Avocatul Poporului consideră că textul este în contradicţie cu Constituţia şi îşi exprimă ca atare punctul de vedere. în acest caz, toţi membrii Curţii Constituţionale au avut aceeaşi părere, ba mai mult, au hotărât că întreaga lege ar fi contrară principiilor enunţate în legea fundamentală.
Lăsând deoparte implicaţiile asupra procesului de aflare a adevărului privind pelagra fostei Securităţi, episodul ridică mari semne de întrebare asupra profesionalismului şi seriozităţii cu care îşi fac treaba câteva instituţii ale statului aflate, prin cuvântul legii, deasupra celorlalte.
Ele au rolul de a superviza respectarea principiilor care stau chiar la baza funcţionării întregului eşafodaj al statului român de drept - Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională. De pildă, Avocatul Poporului poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, potrivit legii care îi reglementează activitatea.
De asemenea, Consiliul Legislativ, un organism format din jurişti, chipurile, eminenţi, ar trebui să se ocupe cu avizarea proiectelor de acte normative, în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. Au trecut nouă ani de când legea CNSAS este în vigoare, iar aceste instituţii putem concluziona că au ars gazul de pomană.
Mai mult, după decizia de săptămâna trecută, s-a discutat mult despre deschiderea unei cutii a Pandorei: printr-un raţionament omolog, şi alte instituţii care pot lua, în unele cazuri, decizii de natură juridică, pot fi declarate neconstituţionale.
Nu ar fi oare de datoria Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în asemenea caz? Rămânerea în pasivitate nu înseamnă oare acceptarea tacită a unor prevederi anticonstituţionale, care aduc atingere drepturilor şi libertăţilor omului? Aşadar, Avocatul Poporului nu este complice la aceste practici de neacceptat, aidoma falşilor avocaţi din oficiu din procesele înscenate?
Dl. Muraru nu este astãzi prea popular, decât printre “nãpârcile” pe care le-a albit prin umãrul pus la desfiinţarea CNSAS-ului. Dar lucrurile pot sã ia o întorsãturã spectaculoasã pentru Domnia Sa. Imaginaţi-vã ce infuzie de simpatie ar primi cel care ar scoate în afara Constituţiei “veninul anticonstituţional” pe care îl reprezintã Poliţia Rutierã.
Principiul de funcţionare e acelaşi, ba chiar mai mult, pedepsele Poliţiei Rutiere se chiar simt, cel puţin la buzunar, nu rãmân în sfera rãspunderii preponderent morale, cum era cazul cu deciziile CNSAS. Prin urmare, pentru a trece pe de-a-ntregul de partea poporului reprezentat, Avocatul Poporului trebuie sã-şi continue misiunea nobilã de a curãţa toate instituţiile “veninoase” care tulburã viaţa paşnicã a plebei. Maestre Muraru, eşti pe val! Şoferii patriei te susţin!
