“Mă aşteptam ca Neluţu să ne ajute în meciul direct” sau “Ce-i costa pe cei de la Dinamo să ne dea o mână de ajutor?”. Nu sunt vorbele lui Gigi Becali. Nici ale lui Cristi Borcea sau George Copos. Nici măcar ale celor de la CFR, Iuliu Mureşan sau Paszkany Arpad. îi aparţin lui Ştefan Dimitriu. Colegii de la masa ovală a Consiliului Local au tăcut pentru o secundă. Unii nu au prea înţeles despre ce vorbea Dimitriu. Alţii au rânjit. Nimeni, însă, nu a replicat. Deşi subiectul e cât se poate de savuros. Poate cel mai interesant, între toate PUZ-urile, PUD-urile, schimbările de denumiri de străzi sau alocările de bani pentru cine ştie ce club obscur.
E fotbal. Doar că mulţi din cei de acolo nu înţeleg mai nimic din acest fenomen. Şi, astfel, nu aveau cum să înţeleagă faptul că Ştefan Dimitriu vorbea de o strategie de salvare a Universităţii, care nu poate da greş. Salvarea prin “metode specifice”. Vorbea deschis despre ceea ce toată lumea se fereşte să rostească: despre blaturi. în faţa Consiliului Local.
în faţa clujenilor care asistau la şedinţă. De fapt, în faţa celor cărora le aparţine “U”. Cei care asistă neputincioşi la declinul echipei. Dimitriu le-a oferit – târziu de tot, ce-i drept, – o alternativă. Imposibil de pus în practică în mod “oficial”, dar folosită la fiecare sfârşit de săptămână. Atât de cei care se visează în Liga Campionilor, cât şi de cei care tremură ca să mai prindă “trenul” Ligii I. Doar “U” nu s-a folosit. Sau nu a ştiut cum să se folosească, sau poate nu a vrut. A căutat să joace pe teren şi a pierdut meci după meci. Dar a şi câştigat. Respect.
Şi cu respectul rămâne. Punctele abia se văd în clasament, iar banii trimişi de Consiliul Local şi descărcaţi cu lopata în conturile clubului dispar de acolo cât ai zice peşte. Pleacă la Bucureşti, la Timişoara, la Finanţe, la tot felul de alte instituţii care fac deja coadă să-şi recupereze datoriile.
Mai ajung şi pe la jucători, la conducători şi cam atât. Nimic nu se cheltuie pentru cauza salvării de la retrogradare potrivit “legilor nescrise” din fotbalul românesc. Strategiile “neconvenţionale”, dirijate din birourile alb-negre, nu apar niciodată în discuţii, rezultatele lor nu se văd niciodată după meciuri.
Iar când cineva le invocă – clar şi răspicat – în faţa întregului oraş, toţi proprietarii clubului, pricepuţi din cale-afară la fel de fel de afaceri, numai la fotbal nu, tac mâlc. După care votează, numai să scape de “U”. Şi încă se mai bucură că scot profit. Pentru că doar asta îi interesează: profitul. Nicidecum soarta echipei. Mai ales acum, când nu prea le mai poate oferi avantaje electorale.
Chiar dacă pare cinic, mă voi bucura – dintr-un singur punct de vedere – dacă “U” va retrograda: clubul nu va putea fi folosit ca armă în campanie. Sau poate, tocmai ca să aducă voturi, cineva va fi priceput mesajele lui Ştefan Dimitriu şi le va pune în practică. Dacă e aşa, să ne informeze şi pe noi că echipa se va salva. Să fie blaturi, da’ să ştim şi noi!
