Când America va avea preşedinte negru şi Clujul primar ungur
- Scris de Ziua de Cluj
- 16 Iul 2010, 10:39
- Editorial
- Ascultă știrea
Chiar dacã avea discursul de victorie la prima luptã pregãtit în buzunar, Obama a reuşit sã convingã. “Au spus cã aceastã zi nu va veni niciodatã. Au spus cã privirile noastre ţintesc prea sus. Au spus cã aceastã ţarã e prea divizatã, prea dezamãgitã pentru a se mai uni vreodatã. Dar în aceastã noapte de ianuarie, în acest moment definitoriu din istorie, am fãcut ceea ce cinicii au spus cã nu putem face”, a aclamat tânãrul senator de culoare. Un fel de adãugare a prefixului “afro” la “american dream”.
Cam în acelaşi timp, la Cluj, liderul UDMR Cluj, Laszlo Attila, îşi anunţa candidatura pentru postul de primar al municipiului, cu gândul declarat cã va fi votat şi de români. Aceasta la doar patru ani de la moartea votului etnic la Cluj. în 2004, clujenii nu au mai avut de ales între Boc si Rus, ci atunci a fost primul “vot al asfaltului”.
Clujenii erau sãtui, la acea vreme, de vociferãri lugubre şi s-au uitat la asfalt, realizând cã gropile de pe drumuri nu se astupã cu sânge de ungur. Nu peste mult timp, drumurile bune, generic vorbind, vor fi atât de firesti precum va fi şi uitarea fostului edil. Doar cã dezvoltarea explozivã a Clujului poate deschide, în perioada urmãtoare, o altã sete a clujenilor.
O sete de o administraţie care, când vine, sã spunã: pe patru ani avem atâţia bani şi avem aceastã viziune realizabilã pentru Clujul de peste 20-30 de ani. Pânã când nu va apãrea acea sete de Cluj ca realã capitalã, un primar de origine maghiarã, ori romã, ori de oricare alta, va avea puţine şanse.
Pentru Cluj, chiar dacã mai dezvoltat economic, modelul sibian nu se poate aplica, deocamdatã. Pasul uriaş înainte fãcut de actuala administraţie este doar o jumãtate de pas înainte în mentalul colectiv.
Exact ca în banc: Ion vine acasã şi-şi anunţã tatãl cã se însoarã. “No, şezi fecior şi-mi zi, cu cine?”. “Cu Gyuri”, vine rãspunsul, la care bãtrânul pune mâna pe scorbaci şi începe sã-şi altoiascã feciorul. “De ce dai, tatã, ca s-au schimbat vremurile?”. “S-o fi schimbat, da’ Gyuri îi ungur”.
