Spun evoluţie, pentru că putem vorbi, mai întâi în rândul electoratului, despre aşa ceva. Dacă ne amintim că un oraş a putut suporta timp de doisprezece ani un primar precum Gh. Funar, atunci e clar că societatea a evoluat. Multe lucruri s-au schimbat la Cluj în bine. Dar nu am certitudinea că fascinaţia populismului, dus până la saturaţie de o clasă politică bolnavă este pe punctul de a nu mai reprezenta un atu.
Probabil că şi în această campanie vom fi puşi în situaţia de a urmări spectacolul penibil al politicianului zâmbitor care se plimbă “întâmplător” pe stradă şi se opreşte să stea de vorbă cu câte un cetăţean, sau acela când în talk-show-uri răspunde la telefonul unuia care sună “în direct”, notându-şi scrupulos adresa acestuia şi problema pe care o sesizează, dând senzaţia că a doua zi, la prima oră, după ce va fi ales, o va şi rezolva.
Deci vom avea, fără îndoială, acel gen de campanie populistă, cel puţin la acei politicieni care nu prea au realizări în mandatele pe care le-au avut şi care doresc prin aceste manevre să ocolească o eventuală “dare de seamă”, acoperind-o strategic.
Eventual prin încercarea de compromitere a contracandidaţilor, sau chiar de folosire a unor instituţii care pot face asta în locul atacurilor lor directe. Recentul “dosar” Nokia-DNA nu este oare decât un turnesol al implicării politice a unor instituţii care ar trebui să nu se lase folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost create?
Temele cele mai “grele” ale acestei campanii, după cum o arată imaginea politico-administrativă a Clujului, nu sunt multe, dar alegerile se vor câştiga, cu siguranţă, după cum partidele şi candidaţii acestora vor fi în stare să le abordeze.
Mai întâi, cu siguranţă că o temă importantă va fi dezbaterea unei probleme de maxim interes: cât timp poate să lipsească un viitor ales local (motivat sau nu) din oraşul care l-a ales pentru o funcţie administrativă de maximă importanţă? O altă temă care se află de mult în conştiinţa publică, şi care în dezbaterea electorală va aduce, mai mult ca sigur, la cunoştinţa publicului amănunte extrem de “interesante”, va fi urbanismul.
Cu siguranţă că unii candidaţi ne vor spune “reţeta” după care se pot construi cu succes blocuri între case, iar ceilalţi vor încerca să ne facă să credem că etapa aparent haotică prin care trece oraşul din punct de vedere al arhitecturii lui este justificată.
Cine va reuşi să convingă va aduna, fără îndoială, puncte importante în această luptă. Atragerea investiţiilor spre oraş şi spre judeţ, felul în care investitorii au beneficiat de sprijinul autorităţilor, dar şi încercarea de a le “faulta” pe unele din acestea, numai pentru a depuncta adversarul politic, este o altă temă de care Clujul va fi interesat.
Cum la fel de interesantă va fi tema circulaţiei, a fluidizării traficului, a mult doritei “unde verzi”, pe care nimeni nu a putut-o rezolva până acum. Desigur, temele sunt multe şi, desigur, fiecare partid îşi contabilizează atent ce poate pierde sau câştiga de pe urma lansării lor. Ce mi se pare, însă, de maxim interes, în faza actuală de “europenizare” a oraşului, este uriaşa temă a aeroportului internaţional.
Principala poartă a investiţiilor, alături de autostrăzi, o cerinţă de prim rang a oricărei firme cu prestigiu şi renume internaţional, dar şi a miilor de oameni de diverse naţionalităţi care folosesc din ce în ce mai mult acest tip de servicii ale secolului 21, este, fără îndoială, accesul la un aeroport cu adevărat modern şi accesibil pentru orice avioane sau servicii aeriene.
Dilema şi “misterul” politico-economic care învăluie această temă va cântări, cu certitudine, suficient de greu în balanţa celor care vor alege viitorul european al oraşului. Dacă mai adăugăm problema deloc de neglijat a transportului în comun, şi dacă mai punem şi temele strict politice, care ţin mai ales de rezolvarea doctrinară a problemelor, în conformitate cu orientările de stânga-centru-dreapta ale partidelor, avem, iată, un tablou cât de cât relevant asupra a ce ne putem aştepta în această campanie electorală.
