O Chină care se schimbă cu o rapiditate uimitoare şi schimbă de acum, odată cu ea, sub aspecte numeroase, lumea întreagă. Este de consemnat cu luciditate împrejurarea că ceea ce se petrece astăzi în China nu este semnificativ doar pentru chinezi, ci pentru omenirea întreagă. Mişcări din societatea chineză – de pildă, paritatea yuan-dolar ori euro sau reducerea şomajului – afectează direct relaţiile economice mondiale. Iar exemplificările din economie, politică şi cultură pot fi numeroase.
Schimbarea neobişnuit de rapidă a Chinei poate fi sesizată nu doar în indicatorii macroeconomici (care sunt, graţie statisticilor internaţionale, la îndemâna oricui), ci şi empiric, văzând oraşele şi provincia chineze. La Beijing, bunăoară, copleşeşte, deja, diversitatea arhitecturală. Ştim că Berlinul a avut, în Europa, iniţiativa reconstrucţiei urbanistice pe bază de concursuri internaţionale şi conform unei noi filosofii (orientată spre persoană şi acord democratic), încât oferă astăzi cel mai interesant peisaj arhitectural modern de pe continentul european. Variat, inovativ, Beijingul urmează aceeaşi rută, pe o suprafaţă incomparabil mai mare (să nu uităm că în capitala Chinei trăiesc în jur de 20 de milioane de concitadini).
Chiar dacă unele clădiri amintesc de “creionul din Frankfurt am Main” sau de construcţii newyorkeze, cea mai mare parte dintre noile clădiri şi bulevarde sunt fructul unor concepţii originale (hotelul Seven Stars sau stadionul Bird’s Nest, de exemplu). Beijingul, oraş parcă fără margini sesizabile, este rezultatul unui uriaş şantier aflat în mişcare neepuizabilă, plină de forţă, de apetit constructiv şi de inteligenţă. în fond bine geometrizat, dar plin de verdeaţă şi flori, Beijingul este marcat de grija chinezilor de a-şi pune în valoare moştenirea unei istorii mai îndelungate decât a oricărui alt popor existent (cu excepţia evreilor, chinezii şi evreii rămânând cele mai vechi popoare ale istoriei care s-au păstrat până astăzi).
Zone nu demult marcate de penurie sunt acum trezite la viaţă nouă de turism şi de industriile ce-l deservesc. Comercializarea – în general, de bun gust, ce concurează supermarketurile şi micile magazine de oriunde – câştigă teren pe fondul preocupării de a menţine o umanitate simplă, de la sine înţeleasă, pe care Confucius o propovăduise între primii. Marele Zid sau Palatul Interzis sunt, acum, două monumente care singularizează Beijingul şi împrejurimile, dar şi vestigii ale istoriei omenirii reconstruite cu grijă şi puse în valoare în modul cel mai adecvat, chiar pe fondul comercializării turistice intense.
La HANBAN, instituţia chineză responsabilă de cunoaşterea pe glob a limbii, culturii şi civilizaţiei chineze, rămân edificatoare simplitatea şi clarviziunea cu care se urmăresc acţiunile din reţeaua Institutelor Confucius. Au fost preluate, în operarea acestei instituţii centrale a administraţiei chineze, experienţele unor instituţii analoage din alte ţări (de exemplu, Goethe Institut, British Council etc.). Toate experienţele au fost reconsiderate în lumina cunoscutului pragmatism chinez.
Acesta face ca, de pildă, învăţarea unei limbi să urmeze ruta propoziţiilor utilitare simple, mai curând decât cea uzuală, a delimitării categoriilor gramaticale. Iar o discuţie cu directorul general, doamna Xu Lin, este edificatoare în privinţa profesionalismului, onestităţii şi simţului critic cu care este orientată acţiunea tot mai vestitei instituţii din Beijing. Odată cu înfiinţarea Institutului Confucius (2009) la Universitatea Babeş-Bolyai, am avut prilejul aducerii în România a abordărilor HANBAN, care se disting prin precizie financiară, competenţă a abordărilor şi eficienţă continuu maximizată. Iniţiativa pe care am luat-o în 2008, de a înfiinţa un institut la Cluj-Napoca în renumita reţea – ce poartă numele învăţatului chinez, care este studiat astăzi în multe universităţi din lume, ca urmare a eticii sale axate pe înţelepciune, moderaţie şi simţ practic – se dovedeşte extrem de utilă noilor generaţii din România.
în chip evident, China nu este o supraputere doar datorită mulţimii chinezilor (substanţial peste un miliard de oameni), nu numai datorită ponderii ei în geografia lumii, nu doar ca urmare a puterii ei militare şi a forţei tehnologiilor ei. Toate acestea contează, desigur. China este, însă, o supraputere şi datorită culturii pe care o promovează şi care o profilează tot mai mult ca reper în istoria actuală a umanităţii. întrebarea străveche a celui care reflectează asupra semnificaţiei istoriei universale – cea a sensului – nu se mai poate dezlega fără a considera experienţa chinezilor.
