Joi seara, postul de televiziune France 2 a difuzat un interviu cu Dominique Strauss-Kahn, şeful FMI. Acesta a făcut câteva dezvăluiri absolut şocante despre realitatea discuţiilor şi adevărul măsurilor prezente în scrisoarea înaintată de Guvernul României către Fondul Monetar Internaţional. Strauss-Kahn a spus un lucru cu adevărat grav, care aruncă, practic, întreaga responsabilitate a costurilor sociale pentru aproximativ 8 milioane de români strict pe umerii actualului guvern.
Este vorba de pensionarii şi bugetarii României. Din cele afirmate acolo am aflat că nu reprezentanţii FMI au solicitat scăderea pensiilor şi a salariilor. Cu siguranţă, măsura reducerii pensiilor, mai ales a celor sub 1.000 de lei, poate fi catastrofală pentru cei mai amărâţi pensionari din România. FMI a avut o altă viziune, a reieşit foarte clar, conform declaraţiilor făcute de oficialii FMI la France 2: supraimpozitaţi bogăţia din România şi reduceţi la maximum aparatul birocratic, doar în ultimă instanţă creşteţi, eventual, impozitele şi taxele. “Măriţi impozitele, mai ales impozitele pentru cei bogaţi!”
Aceasta a fost opţiunea reiterată de oficialul FMI joi seara, la France 2. în mod normal, în acest moment ar trebui, ca după modelul guvernului Gyurcsani din Ungaria, actualul guvern să... plece undeva. Unde? Poate ar trebui să le sugereze cei mai proşti patru miniştri din Guvernul Boc: Vlădescu, Şeitan, Funeriu şi Cseke.
îmi pare sincer rău pentru Emil Boc, dar în prezent o mare parte dintre miniştrii pe care îi coordonează sunt complet depăşiţi de situaţia economică prin care trece România. Oficialii FMI au spus un NU hotărât reducerii cu 25% a salariilor TUTUROR bugetarilor, respectiv cu 15% a pensiilor. Dominique Strauss-Kahn a mai spus un lucru cu adevărat şocant: “nu credeam că situaţia României se va deteriora atât de grav”. De când s-a deteriorat atât de grav situaţia României? Asta nu ne-a spus domnul de la FMI. în schimb, putem trage o concluzie logică: în ultimele luni, poate de la alegerile prezidenţiale încoace, situaţia s-a înrăutăţit rău de tot.
Marele economist John Maynard Keynes a avertizat guvernele că atunci când ajung la fundul sacului şi cheltuiala publică trebuie redusă cu orice preţ, să nu se atingă sub nicio formă de salariul nominal. Angajaţii vor simţi pe pielea lor că după o perioadă salariul lor real se va înjumătăţi prin apelarea la alte pârghii (devalorizarea monedei, creşterea inflaţiei, mărirea taxelor). Mă întreb cât timp va mai accepta Emil Boc să fie călcat în picioare de Traian Băsescu şi câte poşete în cap va mai tolera să primească de la sexoasa doamnă Udrea? La mai puţin de două ore de la dezvăluirile declaraţiilor reprezentantului FMI în emisiunea de la France 2, premierul Emil Boc a ieşit public şi, într-o declaraţie de presă, a mai punctat o dată desfăşurarea faptelor şi a tratativelor până s-a ajuns la scrisoarea către FMI.
Din toată intervenţia domniei sale am înţeles două lucruri bune şi o mulţime de acuzaţii referitoare din nou la “greaua moştenire” şi la situaţia creată de “guvernarea inconştientă Tăriceanu II” în anii 2007 – 2008. Lucrurile bune sunt cele legate de stabilirea totuşi a unui prim minim în sumă de 600 de lei, ceea ce înseamnă că pensiile sub această sumă nu vor fi afectate (să sperăm că minimul acesta va creşte spre 1.000 de lei), respectiv reiterarea opţiunii actualului guvern spre a nu majora taxele şi impozitele cel puţin în următoarele 6 luni.
Ce se întâmplă dacă aceste măsuri nu vor duce la stabilizare economică (la repornire a creşterii sunt aproape convins că nu vor duce) ştim deja. Majorarea TVA la 24% şi Cota Unică la 20% a fost evocată de premier în opţiunile pe care le avea. Asta, ca să confirme încă o dată că presa care vorbea în urmă cu două săptămâni despre aceste lucruri “pe surse” a avut surse foarte bune. Până la urmă, din ziua de ieri am înţeles încă o dată că situaţia economică a României este cu adevărat înfiorătoare şi am mai înţeles că s-a mers pe o strategie care să protejeze, în primă fază, mediul privat, adevăratul motor al economiei româneşti de mulţi ani.
Ce nu am înţeles încă este cine sunt toţi responsabilii de situaţia economică actuală şi, mai ales, cine ne garantează şi cu ce ieşirea din actuala situaţie. Nu am auzit pe nimeni vorbind despre vreo demisie în cazul în care strategia aleasă dă greş. Pentru meditaţie în aceste zile poate ar trebui ca o bună parte dintre politicieni să se gândească serios la epopeea deputatului Hoară, petrecută în dimineaţa zilei de miercuri în Piaţa Victoriei din Bucureşti.
Această situaţie ar putea deveni simptomatică pentru o mulţime de alţi domni şi doamne. în toate colţurile ţării. Toţi cei aflaţi astăzi în poziţii-cheie ar trebui să mai privească o dată imaginile cu Hoară.
