Să credităm că în sfârşit cineva a hotărât să intre în putregaiul din fotbal. Milioane peste milioane datorii la stat, meciuri trucate, aranjate, arbitri jegoşi şi conducători de cluburi mai aproape de mafie şi lumea interlopă decât de lumea civilizată a acţionariatului unui club de fotbal după modelul Angliei, Germaniei sau Spaniei. Nu pot da ca exemple Franţa şi Italia pentru că şi acolo lucrurile au fost cel puţin compromise. Era normal după Grecia şi Polonia, România ar fi trebuit să urmeze de mult. Aici, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, banii negrii fac legea de ani buni în pseudo-jocul cu balonul rotund. Spectatorii din tribune s-au împuţinat pe zi ce trece, odată cu creşterea în agresivitate şi nesimţire comportamentală a conducătorilor din fotbalul românesc.
Cu mici excepţii, lumea implicată în fotbal e plină de jeg. Oamenii de afaceri respectabili care au investit sau ar investi privesc speriaţi de pe margine la un joc în care cash-ul purtat prin valize, portbagaje şi fişicurile cu verzişori ori euroi asigurau rezultatul "corect". Privind spre lumea fotbalului, pentru a înţelege mizeria şi pentru a simţi mirosul pestilenţial nu trebuie decât să ai în faţă două personaje sinistre. Două scursuri ale unui sistem comunist în care securiştii şi informatorii lor au penetrat neaoşa democraţie post-revoluţionară. Mirosul de rahat şi decăderea totală a fotbalului românesc poartă de ani de zile în primul rând două nume: Sandu, supranumit "Naşul", un adevărat naş al unui sistem corupt, şi Mitică, supranumit "Corleone", un alt individ infect în comportament şi extrem de distructiv la nivel de sistem sportiv.
Fotbalul românesc nu mai e de mult o întrecere sportivă. E un câmp de bătaie, când calabrez, când sicilian, în care diferiţi nenorociţi calcă în picioare, fără pic de respect, aspiraţiile şi iubirile sincere ale unor împătimiţi ai Zeului Fotbal, care continuă să spere, parcă sedaţi de declaraţiile elucubrante ale unui Borcea, Turcu, Mititelu, Iancu, Dinu-Vamă, Becali-cu tot neamul lor, Pinalti, TataJean, Chivorchian, Şiman şi celelalte maimuţe căţărate în fruntea unor cluburi, de unde îşi arată curul lucios spre bieţii microbişti ce continuă să viseze la Guadalajara, Copa del Mondo, SUA 94, Coupe du Monde 98 sau Campionatul European din "Alpii" lui 2008 ori la atmosfera de pe Anfield Road, Stanford Bridge, Emirates, Allianz Arena, Camp Nou ori Santiago Bernabeu. Deocamdată... visăm. Până la realizarea viselor, urmează faza zăngănitului de cătuşe.
