Cu siguranţã cã statutul actual al d-lui Emil Boc, acela de persoanã neimplicatã şi ne-“agãţatã” de nici un scandal legat de clientela economicã a PD, îl face pe acesta să fie în cadrul conducerii propriului partid cel puţin “incomod”. D-l Boc nu seamãnã nici cu d-l Videanu, ale cãrui afaceri la limita sau chiar sub limita legalitãţii încep, una câte una, sã fie dezvãluite de presã, nici cu d-l Blaga sau Berceanu, personaje despre care de-a lungul vremii s-au fãcut dezvãluiri nu tocmai onorante.
Noua “reţea” a Partidului Unic Prezidenşial îi va avea, cum este şi de aşteptat, în conducere şi pe d-nii Stolojan şi Stoica, douã din cele mai sinistre figuri ale politicii româneşti post decembriste: Stolojan, ca mare admirator şi fidel pânã în ziua de azi d-lui Ion Iliescu, dar şi singurul politician dupã Nicolae Ceauşescu - dictatorul, care a confiscat valuta cetãţenilor, iar Stoica, drept cel care a dezincriminat, în favoarea clientelei sale politice, în exercişiul funcşiunii de ministru al Justiţiei, bancruta frauduloasã.
E destul şi atât, nu mai trebuie sã facem referire la afacerea Stolojan – Megapower sau cabinetul de avocaturã Stoica & Stoica şi înfierile ilegale de copii din România, ca sã vedem în perspectivã, cu cine va fi sortit d-l Emil Boc sã împartã conducerea viitorului Partid Democrat Liberal. Mai devreme sau mai târziu, d-l Boc însuşi va constitui o problemã în deciziile care vor trebui luate, decizii care nu vor fi, aşa cum cred unii, dictate DOAR de la Cotroceni.
Aducerea lui Stolojan, Stoica & co. la vârful Partidului Democrat va fi generatoare de falii şi vulnerabilitãţi, pe care acum nici mãcar d-l Bãsescu nu le ia în calcul. Probabil cã d-l Boc s-a gândit şi la aceste aspecte când a hotãrât sã anunşe cã îşi doreşte din nou Primãria Clujului. O vorbã veche româneascã spune cã e mai bine sã fii în satul tãu fruntaş, decât codaş la oraş! Ea este valabilã şi în cazul d-lui Boc: la Cluj, popularitatea d-sale este mare.
Atât de mare încât, conform sondajelor de opinie, în acest moment nu existã, în tot spectrul politic clujean, vreun contracandidat cu şanse de a câştiga în alegeri împotriva sa. Acoperirea acestor sondaje stã, de fapt, în realizãrile vizibile ale echipei sale din Primãria Cluj.
Pânã şi cei mai cârcotaşi dintre oponenţii d-sale din politicã nu pot sã nu observe schimbarea fundamentalã a oraşului în anii mandatului sãu. Majoritatea proiectelor asumate de d-l Boc au fost duse la bun sfârşit, asta şi datoritã bunelor relaţii (cel puţin de ochii lumii şi în interesul oraşului) cu preşedintele Consiliului Judeţean, d-l Marius Nicoarã, cu care de cele mai multe ori a ajuns la un consens, mai ales pe fondul în care rãzboiul Bãsescu – PNL a atins, de multe ori, la Bucureşti cote de neimaginat pentru o ţarã civilizatã.
Lipsa acestui rãzboi sângeros la Cluj a fost, de fapt, chiar cheia unei relaţii care a permis oraşului sã meargã înainte, fapt care se contabilizeazã mai ales la realizãrile primarului. Desigur, mai pot fi spuse multe, dar cred cã acestea sunt, în principal, motivele din care am certitudinea cã d-l Boc va fi, deşi cu siguranţã este fascinat de “politica mare”, în continuare al oraşului Cluj, şi nu al Bucureştiului. Fiindcã nivelul actual al politicii de pe Dâmboviţa nu este cel mai bun pentru oameni de tipul d-lui Boc.
