Cum îşi bate joc USL de nenăscuta Constituţie

Cum îşi bate joc USL de nenăscuta Constituţie
În timp ce o mână de zănatici agită pancarte cu Free Gigi, iar talentatul domn Şova se chinuie să-şi convingă mama adoptivă s-o lase mai moale cu despăgubirile statului către Bechtel, amicii lor din Parlament dinamitează iarăşi statul de drept.

Parcă e un făcut: cum se apropie vara, cum se încing circuitele în capetele înfierbântate ale strategilor USL. Episodul de astăzi: cum distrugem referendumul, ca modalitate de exercitare a suveranităţii poporului (Constituţia, art. 2, lit.1). Vasăzică, începând de ieri, pentru validarea oricărui tip de referendum (fie el deliberativ - cu efecte juridice obligatorii, explicite şi imediate -, fie consultativ - pierdere de vreme, cum s-a dovedit recent), inclusiv cel pentru revizuirea Constituţiei, este nevoie, la limită, să se prezinte la vot vreo 5 milioane de oameni (cvorum de participare de 30%) şi încă de mai puţini care să fie de acord cu noua Constituţie (cvorum de validare de 25%). Am proprietatea termenilor când o spun, cu subiect şi predicat, că decizia este una în totală contradicţie cu normele statului de drept, care interzic rezolvarea unor evenimente juridice identice prin utilizarea unor reguli diferite, indiferent de distan?area lor în timp. În speţă, aşa cum USL o recunoaşte franc, modificarea pragurilor referendare are loc pur şi simplu de teamă că lumea n-o să iasă din case pentru a le vota Constituţia nouă, pe care o pritocesc în aceste zile. Deci, viitoarea revizuire, adică un eveniment juridic similar celui din 2003, de când este în vigoare actuala Constituţie, se va petrece după un set de reguli fundamental schimbate. Mai mult, schimbarea nu vizează amănunte tehnice sau organizatorice neesenţiale (cum ar fi, să spunem, data referendumului, arondarea secţiilor de votare, chiar durata deschiderii secţiilor sau zilele dedicate votului), ci aspecte fundamentale, care ţin chiar de condiţiile de legalitate şi validare a opţiunilor de vot.

Expunerea de motive a iniţiatorilor modificării cuprinde o frază care, în context, capătă un absurd sublim: „Riscul dominaţiei unei minorităţi mici şi active asupra majorităţii pasive poate fi gestionat prin alte mijloace decât cvorumul, spre exemplu prin deschiderea oportunităţilor autentice pentru campanii viguroase de informare şi mobilizarea politică a votanţilor de către partidele politice, mişcările sociale şi grupurile de campanie ad-hoc". OK, nimic de comentat. Atunci, de ce legea motivată astfel nu doar că nu elimină „riscul dominaţiei unei minorităţi mici şi active", ci îl legitimează/legiferează chiar în stabilirea miezului construcţiei democratice a statului, votarea unei noi Constituţii? Oare nu ar fi fost de preferat luarea unor decizii care să contribuie la creşterea interesului pentru vot, a participării democratice cel puţin în momentele electorale, de pildă prin instituirea obligativităţii votului, măcar în câteva situaţii precise, precum schimbarea sau revizuirea Constituţiei? În loc de asta, onor USL a preferat să slăbească arbitrar forţa instrumentului referendumului, slăbiciune care se va transfera automat şi viitoarei Constituţii.

Pe de altă parte, din elementele asupra cărora USL a căzut de acord în această săptămână, viitoarea Constituţiei va răspunde slăbiciunii de legitimitate printr-o vigoare suplimentară acordată unora dintre instituţii, transformând regimul politic românesc într-unul parlamentarist. Preşedintele va fi obligat să-l desemneze premier pe cel ales de partidul parlamentar cu cele mai multe mandate (nu „alianţă/coaliţie de partide", aşa cum ar fi dorit liberalii, mai precauţi din fire), indiferent dacă are sau nu majoritate. Ghici, ciupercă, ce partid va îndeplini cerinţa cu pricina încă vreo câteva zeci de ani de aici înainte? Fireşte, un partid ale cărui acţiuni din ultimii 23 de ani mustesc de spirit democratic, de la Iliescu încoace, trecând prin Năstase şi încheind cu Ponta. O istorie de partid care prezintă un unic fir roşu (sic!): dorinţa de a acapara cât mai multă putere politică, prin mijloace economice, la nivel local sau naţional. Conferind atâta putere reală şi formală unui partid (în definitiv, oricare ar fi el), baronetul local PSD va avea mână liberă de la Constituţie să-şi impună un premier, pe capul căruia să stea un mandat întreg şi pe care să-l mătrăşească rapid dacă, Doamne fereşte!, dă semne de răzvrătire. Un partid care e în stare să-şi înfrâneze pornirile centrifugale, cu o conducere capabilă să-şi convingă falăngile din teritoriu că unitatea monolitică este calea scurtă şi sigură către căpătuire, după modelul A. Năstase între 2000 şi 2004, va avea puterea pe vecie în condi?iile anticipate de viitoarea Constitu?ie. Celelalte forţe politice, oricât s-ar coaliza, nu vor avea şansa să propună în veci premierul, decât dacă se vor aduna într-un partid, înregistrat ca atare la tribunal, creând premisele unui sistem politic bipolar (plus mici partide „balama", cu potenţial de şantaj mereu variabil), visul greşit al preşedintelui Băsescu de acum câţiva ani. Deci, pe termen mediu, consolidarea până la încremenire a sistemului plutocratic actual, cu două şlehte politice la fel de dezagreabile, pe care electoratul va continua să refuze să-i legitimeze prin vot.

Visătorilor, luaţi-vă gândul
că viitoarea Constituţie va deschide calea către apariţia unor noi partide,
că va regla dezechilibrele dintre puterile statului,
că va introduce noi pârghii de control reciproc între puteri,
că va repune Parlamentul bicameral în matca sa normală, cu două camere diferite, care să nu se calce pe bombeuri degeaba şi să aibă responsabilităţi precise şi bine argumentate,
că va impune mecanisme eficiente de selecţie a persoanelor-cheie în instituţii-cheie (vezi Curtea Constituţională),
că va înăbuşi din faşă orice şansă a unei „furtuni perfecte" în urma căreia să ne trezim cu majoritate parlamentară de 99% (cum era cât pe-aci să se întâmple anul trecut) sau
că va imagina noi garanţii de independenţă a magistraţilor, judecători şi procurori deopotrivă!

După cum se arată până acum, va fi un text înjghebat în pripă, peticit pe unde li s-a părut USL-iştilor că i-a deranjat în vremea mandatelor d-lui. Băsescu. Va introduce noţiunea de „regiuni", le va lăsa în aer şi va întări până la greaţă puterea partidelor şi a celor care le controlează din scurt. Totul cu consimţământul unui număr atât de mic de electori, încât, dacă şi-ar pune mintea, reţelistica PSD patentată de discretul Liviu „Daemon Ex Machina" Dragnea, mai nou spălată de păcate de dl. Ponta din două vorbe poruncite la televizor noului procuror general, ca de la stăpân la sclav, i-ar putea cumpăra bucată cu bucată.

 

Comenteaza