Jumătate rămâneau la bugetul local, 40% mergeau la bugetul central, iar restul de 10% ajungeau în contul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Odată cu mult clamata descentralizare, acum TOŢI aceşti bani se duc la bugetul central, iar reţeta împărţirii de acolo este binecunoscută.
Orice formule matematice seci, în funcţie de populaţie, venituri, de împărţire a acestor bani de la bugetul central păleşte în şedinţa de guvern în care un primar agreat cere bani. Greu de crezul că Emil Boc va fi unul dintre cei agreaţi…
Mai mult, fostul negociator-şef al României cu Uniunea Europeanã, Vasile Puşcaş, citând un raport al Institutului Naţional de Statisticã, afirmã cã din datoria externã a României, cotatã la 15 miliarde de lei, 70% este produsã de Bucureşti. în lipsa unor explicaţii clare din partea Guvernului privind destinaţia acestor bani proveniţi din tranzacţiile imobiliare, evident cã apar şi speculaţiile conform cãrora aceste sume pot fi folosite inclusiv la plata acestei datorii externe.
Manã cereascã pentru opoziţie şi pentru amplificarea clivajului capitalã – provincie. însã altceva este de neînţeles la un guvern liberal: grindina de mãsuri social-democrate. în an electoral, cam orice executiv se mai gândeşte sã mai îmbuneze marea masã a votanţilor: de aici şi câte o majorare de pensii şi salarii, o relaţie mai bunã cu sindicatele şi cu categoriile defavorizate.
însã când ţi-ai fãcut din descentralizare un stindard pe care îl arãţi cu falã pe la Bruxelles şi recurgi la cel mai josnic centralism, naţionalizând total banii comunitãţii obţinuţi din tranzacţiile imobiliare ale membrilor respectivei comunitãţi, pare cã e deja prea mult.
Desigur, sunt destui macro-economişti care sã peroreze cu criteriul european al coeziunii sociale, conform cãruia nu poţi lãsa un oraş ori o regiune sã se dezvolte într-un ritm mult prea accelerat faţã de celelalte, mai sãrace. Trebuie eliminate, vor spune, diferenţele, pentru o dezvoltare unitarã. Dupã ce un fost guvern social-democrat, în 2003, a obligat toţi marii contribuabili sã-şi verse dãrile direct la bugetul central, o nouã mãsurã, “liberalã”, colecteazã şi banii din imobiliare direct la bugetul central.
Astfel, în 2008 Clujul pierde 6 milioane de euro doar din aceste tranzacţii în favoarea nu ştim cui. Dacã Guvernul se ghideazã, când ia aceste mãsuri, dupã legenda biblicã a lui Iov, în acest caz pãcãtuieşte. Când unei comunitãţi îi iei TOT, poţi sã te aştepţi la exprimarea unei puternice “credinţe”. La vot.
