Cutremurul din Haiti şi solidaritatea de tip CNN

Trăim într-o lume nedreaptă, iar nedreptatea ei este multiplicată adesea de media şi mediile politice. De ce?

Pentru că ele obligă, practic, opinia publică să acorde atenţie exagerată unora dintre catastrofele cauzate de furia naturii, dar să ignore total tragediile provocate de om.

 

Ca să-mi ilustrez teza, mă voi referi la două exemple, unul familiar, altul mai mult decât familiar. Haiti, în Caraibe, şi Darfur, în Sudan.

 

Cutremurul din Haiti a fost un eveniment pe care CNN nu l-a prevăzut, astfel încât să transmită live producerea sa, dar, la câteva minute după producerea catastrofei, postul american era “la post”. Imaginile au fost preluate de televiziunile de ştiri din lumea întreagă, la mai puţin de 24 de ore de la producerea cumplitei catastrofe naturale, care a produs un număr enorm de victime (mai mult de 230.000, conform estimărilor oficiale). Haiti este o ţară francofonă, dar se găseşte în sfera de influenţă a SUA.

 

Republica Haiti împarte cu Republica Dominicană insula Hispaniola, din arhipelagul Caraibelor, aproape de celebra bază militară americană de la Guantanamo, din sud-estul Cubei, destul de aproape de Puerto Rico, care este a “self-governing unincorporated territory of the United States of America”. Iar Miami şi peninsula Florida nu se află departe. Colonie franceză, după declanşarea Revoluţiei Franceze din 1789, a devenit prima naţiune independentă din America Latină, prima republică din lume condusă de “sclavi negri”, care s-au răsculat cu succes în 1804. Este cea mai săracă ţară din întreaga emisferă vestică şi una dintre cele mai corupte state din lume, iar oraşele haitiene sunt considerate printre cele mai nesigure din lume.

 

Sărăcia, violenţa, dictaturile, corupţia i-au îndepărtat pe mulţi haitieni de ţara lor, astfel încît diaspora haitiană din întreaga lume, în particular din USA, este extrem de numeroasă. Comunităţile de haitieni s-au mobilizat pentru a-şi ajuta ţara-mamă, dar atenţia de care s-a bucurat cutremurul din partea CNN şi a celorlalte televiziuni au atras compasiunea şi solidaritatea multor străini, în particular a americanilor, care au donat sume enorme de bani sinistraţilor.

 

Controversatul jucător de golf Tiger Woods a donat 3 milioane $, Sandra Bullock, Leonardo di Caprio, Brad Pitt & Angelina Jolie, fiecare câte 1 milion $, numeroase firme din lumea întreagă au donat sume importante, guvernele, organizaţiile internaţionale la fel (numai Banca Mondială a donat 100 milioane $). Solidaritatea aceasta internaţională nu ar fi existat dacă CNN şi celelalte televiziuni nu făceau din cutremur un eveniment mediatic de prim rang.

 

Aşa se explică şi teledonul nostru autohton, unde numeroase personalităţi şi firme au făcut donaţii, a căror sumă totală valorează cam o treime din ce a donat Sandra Bullock singură. însă orice contribuţie este binevenită, dar nu se ştie ce se va întâmpla cu banii şi cu numeroasele donaţii în alimente, medicamente, haine, etc., pentru că tot CNN arăta reportaje cu privire la faptul că la sinistraţi nu ajungea nici măcar orezul ca să nu moară de foame, din pricina organizaţiilor criminale care comercializau ajutoarele pe piaţa neagră.

 

Prin contrast, genocidul din Darfur s-a bucurat de foarte puţină atenţie din partea opiniei publice internaţionale, în ciuda faptului că a început acum şapte ani, în 2003, iar lună de lună s-au petrecut crime, execuţii individuale sau în grup, de bărbaţi, femei, copii, bătrâni. Darfur este o regiune imensă din vestul şi sudul Sudanului, cam de mărimea Spaniei.  Conflictul din Darfur este greu de explicat în cuvinte puţine, pentru că sunt mai mulţi factori implicaţi.

 

Reducţionist şi simplist, organizaţiile rebelilor din vestul şi sudul locuit de africani negri, nonarabi, creştini sau precreştini s-au revoltat împotriva discriminării şi persecuţiilor triburilor ori populaţiilor arabo-africane, islamiste aflate în nord şi care conduc ţara din punct de vedere politic şi militar (zona în care liderul organizaţiei teroriste Al Qaeda, celebrul Osama bin Laden, şi-a petrecut câţiva ani din viaţă).

 

împotriva rebeliunii, iar “autorităţile”, ajutate de mercenari, au ripostat sângeros împotriva populaţiei din sud. Anumite organizaţii internaţionale estimează cifra victimelor undeva la 500.000 de morţi. Prin urmare, un număr de victime mai mult decât dublu faţă de victimele cutremurului din Haiti. Peste două milioane de oameni au fost forţaţi să se mute, abandonându-şi avutul modest. CNN nu a transmis imagini în direct, iar Organizaţia Naţiunilor Unite nici măcar nu recunoaşte caracterul de genocid al masacrului ce se petrece acolo şi care continuă pe măsură ce citiţi aceste rânduri. Şi dacă media şi mediile politice nu manifestă solidaritate, de unde să apară solidaritate din partea opiniei publice internaţionale?

 

Subiectul indiferenţei sau neglijenţei internaţionale faţă de tragediile care se petrec în diferite părţi ale lumii este unul imens. Fără a schimba subiectul, nici noi nu stăm mai bine: tragediile din jurul nostru, de la copiii străzii la persoanele fără adăpost, de la oamenii care mor de foame la copiii şi femeile victime ale violenţei familiale, ne cam lasă indiferenţi. Unii preferă să meargă la televizor, să fie văzuţi cum dau bani la teledonul pentru Haiti, dar n-au ridicat vreodată vreun deget pentru nefericiţii din acelaşi oraş, pentru că nu este acolo televiziunea să-i filmeze, eventual în direct.

 

 Pe plan naţional şi internaţional se întâmplă atâtea nenorociri, pe care fie că nu le cunoaştem, fie că preferăm să nu ştim de ele, încât te întrebi: oare ce este mai rău, să te globalizezi sau să te izolezi, din moment ce efectele sunt cam la fel de dezastruoase?