DISTRIBUIE
Funcţionează oare cu adevărat democraţia în România? E o întrebare care nu încetează să-mi persiste în creier în ultimele săptămâni. Am fost şi rămân “listac” în enumerările celor care fac “recensăminte” cu adversarii din presă ai preşedintelui.
Am fost şi suntem, eu şi Tavi Hoandră, singurii jurnalişti din afara Bucureştiului prezenţi pe liste de persoane anti-prezidenţiale. Încă nu sunt arestat, deşi nu am încetat să arăt de ani de zile că există un om al cărui comportament a derapat periculos de la an la an şi de la lună la lună. Mă rog, încă nu e târziu să mi se dovedească contrariul... nu cu comportamentul personajului - acolo sunt lămurit, ci doar cu arestarea. Dar până la urmă, până unde şi cât de mult poţi critica o persoană sau pe apropiaţii acesteia? Până unde e justificat demersul şi de unde începe fixaţia? Cât de mult suntem dispuşi să vedem ambele feţe ale personajelor pe care le apreciem sau le criticăm? Câte argumente există şi câte căutăm atunci când scriem sau argumentăm verbal în emisiuni TV pentru a ne demonstra teoriile sau ideile?
S-a transformat preşedintele României în ultimii cinci ani sau a fost permanent acelaşi? Pot fi criticaţi cei care din mulţi sunt tot mai puţini, e adevărat, cei care îl susţin în continuare, considerându-l o şansă, dacă nu chiar o izbăvire pentru România?! Ce are în comun Traian Băsescu cu Hugo Chavez, Lukasenko sau Vladimir Putin şi ce are în comun cu cei care au reuşit să modernizeze şi să-şi pună amprenta decisiv ca şefi de state pe ţările lor? Era mai bine cu Adrian Năstase? Era, oare, mai bine cu Mircea Geoană? (Cu Antonescu nu mă mai întreb, pentru că era cu siguranţă mai bine pentru România - se rupea în sfârşit lungul drum al aparatcicilor transformaţi în democraţi.) Ce vrea Băsescu de la ţara pe care o conduce şi ce oferă acestei ţări?
E, oare, Băsescu un personaj care întoarce în timp România, care o aruncă pe o orbită periculoasă sau e doar un nou şef de stat învins de propriile slăbiciuni şi de un sistem anchilozat în rele? Astăzi, la aproape şase ani de la preluarea puterii, mai poate face cu adevărat ceva Băsescu pentru a ne dovedi mie şi celor care îl privesc cu maximă neîncredere, dar fără ură, că intenţiile sale nu sunt ticăloase? Nu sunt periculoase pentru funcţionarea democraţiei? Nu sunt dominate de interese de gaşcă, de grup? Despre toate acestea şi despre multe altele în primul capitol al cărţii. Un capitol cu texte de sertar. Un capitol cu texte de jurnal. Texte şi gânduri nepublicate nici în ziar şi nici pe blog. Textele mele, cu mine însumi. Citite până acum doar de labradorul meu, domnişoara Kara.
M-am hotărât. Am trecut de mult de 1.000 de editoriale, opinii, colţuri ale zilei, comentarii şi analize publicate în ZIUA de CLUJ şi ZIUA. Doi prieteni, unul editor, celălalt viitor îngrijitor al cărţilor mele, mi-au sugerat să-mi adun textele în două cărţi. Prima carte va aduna între coperţi cele mai bune 100 de texte în care în ultimii cinci ani îmi arătam îngrijorarea cu privire la derapajele puterii unui om care părea că va reuşi să fie altceva. Acel altceva bun - atât de aşteptat de către români în ultimii 70 de ani - riscă să se transforme, din păcate, într-o nouă închisoare sinistră! E vorba despre textele publicate în diferite momente ale ultimilor ani. Momente esenţiale comentate şi analizate prin ochii unui tânăr jurnalist care nu vrea, se încăpăţânează să nu plece din România. Care încă crede în şansa acestei ţări.
Cea de-a doua carte va include textele despre Cluj. De la arhitectura si urbanismul de manea, la Clujul simţit, trăit şi... transformat în altceva. Evoluţia Clujului prin ochii jurnalistului curios, atent şi credul, naiv pe alocuri, visător uneori sau rău şi cu siguranţă nedrept alteori. Un Cluj al meu. Le mulţumesc celor doi prieteni dragi şi le promit că le voi preda textele cât mai repede pentru a putea să selecteze cele 100 de texte, plus textele de sertar şi cele 80 de materiale pentru: “Vâslind contra curentului - de 5 ani împotriva lui Băsescu” şi “Nebun după Cluj - o pledoarie pentru Ardeal”.
Vor apărea până la sfârşitul acestui an. După ce ne vin studenţii şi înainte de a veni Sfântul Crăciun - sărbătoarea împăcării creştinilor.
S-a transformat preşedintele României în ultimii cinci ani sau a fost permanent acelaşi? Pot fi criticaţi cei care din mulţi sunt tot mai puţini, e adevărat, cei care îl susţin în continuare, considerându-l o şansă, dacă nu chiar o izbăvire pentru România?! Ce are în comun Traian Băsescu cu Hugo Chavez, Lukasenko sau Vladimir Putin şi ce are în comun cu cei care au reuşit să modernizeze şi să-şi pună amprenta decisiv ca şefi de state pe ţările lor? Era mai bine cu Adrian Năstase? Era, oare, mai bine cu Mircea Geoană? (Cu Antonescu nu mă mai întreb, pentru că era cu siguranţă mai bine pentru România - se rupea în sfârşit lungul drum al aparatcicilor transformaţi în democraţi.) Ce vrea Băsescu de la ţara pe care o conduce şi ce oferă acestei ţări?
E, oare, Băsescu un personaj care întoarce în timp România, care o aruncă pe o orbită periculoasă sau e doar un nou şef de stat învins de propriile slăbiciuni şi de un sistem anchilozat în rele? Astăzi, la aproape şase ani de la preluarea puterii, mai poate face cu adevărat ceva Băsescu pentru a ne dovedi mie şi celor care îl privesc cu maximă neîncredere, dar fără ură, că intenţiile sale nu sunt ticăloase? Nu sunt periculoase pentru funcţionarea democraţiei? Nu sunt dominate de interese de gaşcă, de grup? Despre toate acestea şi despre multe altele în primul capitol al cărţii. Un capitol cu texte de sertar. Un capitol cu texte de jurnal. Texte şi gânduri nepublicate nici în ziar şi nici pe blog. Textele mele, cu mine însumi. Citite până acum doar de labradorul meu, domnişoara Kara.
M-am hotărât. Am trecut de mult de 1.000 de editoriale, opinii, colţuri ale zilei, comentarii şi analize publicate în ZIUA de CLUJ şi ZIUA. Doi prieteni, unul editor, celălalt viitor îngrijitor al cărţilor mele, mi-au sugerat să-mi adun textele în două cărţi. Prima carte va aduna între coperţi cele mai bune 100 de texte în care în ultimii cinci ani îmi arătam îngrijorarea cu privire la derapajele puterii unui om care părea că va reuşi să fie altceva. Acel altceva bun - atât de aşteptat de către români în ultimii 70 de ani - riscă să se transforme, din păcate, într-o nouă închisoare sinistră! E vorba despre textele publicate în diferite momente ale ultimilor ani. Momente esenţiale comentate şi analizate prin ochii unui tânăr jurnalist care nu vrea, se încăpăţânează să nu plece din România. Care încă crede în şansa acestei ţări.
Cea de-a doua carte va include textele despre Cluj. De la arhitectura si urbanismul de manea, la Clujul simţit, trăit şi... transformat în altceva. Evoluţia Clujului prin ochii jurnalistului curios, atent şi credul, naiv pe alocuri, visător uneori sau rău şi cu siguranţă nedrept alteori. Un Cluj al meu. Le mulţumesc celor doi prieteni dragi şi le promit că le voi preda textele cât mai repede pentru a putea să selecteze cele 100 de texte, plus textele de sertar şi cele 80 de materiale pentru: “Vâslind contra curentului - de 5 ani împotriva lui Băsescu” şi “Nebun după Cluj - o pledoarie pentru Ardeal”.
Vor apărea până la sfârşitul acestui an. După ce ne vin studenţii şi înainte de a veni Sfântul Crăciun - sărbătoarea împăcării creştinilor.
DISTRIBUIE
Comenteaza
