De ce s-ar plictisi UDMR să guverneze singură

Încă de la începutul actualei guvernări, alături de Alianţa DA şi de PC, UDMR Cluj şi-a impus un ministru, Nagy Zsolt, la un minister aparent plicticos prin tehnicitatea lui: Comunicarea şi Tehnologia Informaţiei.

Până la scandalul cu acuzele de trădare şi cel legat de clădirea Poştei Române din centrul Bucureştilor, totul era fad, anost, în jurul acestui minister. Mai în detaliu, însă, ministerul cu pricina se mai ocupă, printre altele, şi cu mai plicticoasele eliberări de licenţe pentru frecvenţele de radio şi televiziune.

Deja devine interesant cam pentru orice partid care, bineînţeles, în afara binelui public, mai veghează uneori şi doar în timpul liber şi la propria imagine. Nagy a fost debarcat de Băsescu, ministerul a rămas în curtea UDMR, pentru câteva luni sub cârma lui Iuliu Winkler, care a luat calea Bruxelles-ului.

Pentru ca, săptămâna aceasta, ministru să devină un alt clujean, Borbely Karoly, până atunci şef la Autoritatea Naţională pentru Tineret. La care Autoritate, vacant devenind postul de preşedinte, a fost numit un alt clujean din UDMR: Kovacs Peter, fost şef peste tineretul Uniunii şi ajuns unul dintre cei cinci vicepreşedinţi executivi al formaţiunii.

A-propos, dintre cei cinci vicepreşedinţi executivi ai UDMR, trei sunt din Cluj. Aşadar, UDMR Cluj a avut în permanenţă oameni în Executiv. O dovadă că s-au priceput să negocieze în interiorul Uniunii posturile care “reveneau” UDMR Cluj în urma algoritmului din fosta Coaliţie ori, după destrămarea acesteia, în înţelegerea cu liberalii.

O decizie guvernamentală de acum două zile, însă, poleieşte imaginea UDMR Cluj, prin exteriorizarea capacităţii de negociere din cadrul Uniunii, direct la nivelul executiv cel mai înalt. Este cazul numirii, ca prefect interimar, a lui Ludovic Hegedus, director executiv al Casei de Asigurări de Sănătate Cluj.

Când, acum mai bine de o lună, liderul UDMR Cluj, Laszlo Attila spunea, cu jumătate de voce, că ar dori pentru Uniune postul de subprefect rămas vacant, mai marii politicii din Cluj râdeau la auzul unor asemea ambiţii, mai ales că PNL-ul lui Nicoară era văduvit de multă vreme de atenţia Bucureştiului şi se aştepta la o compensare.

Laszlo vorbea la acea vreme de avocatul Banyai Joysef pentru postul de subprefect, iar liberalii, de Gyorke Zoltan, şeful de cabinet al secretarului de stat Liviu Radu, de la Interne. Cu atât mai mult nimeni nu credea în succesul UDMR, cu cât avocatul nu avea statutul necesar ocupării unei funcţii de înalt funcţionar public, pe când liberalul avea şcoala de înalţi funcţionari publici absolvită.

Când a fost numit Hegedus – direct de către Tăriceanu – liberalii clujeni nu ştiau nimic, chiar dacă au încercat s-o bălmăjască cumva politicaly corectness, de genul reprezentarea comunităţii, etc. înţelegerea s-a făcut peste capul lor şi nu pot să asiste, neputincioşi, din nou, cum Bucureştiul nu-i are la suflet.

De aici şi satisfacţia Uniunii. Să guvernezi singur o fi plăcut, dar devine plicticos să te baţi numai cu opoziţia. Adevăratele satisfacţii apar când baţi şi opoziţia, şi partenerii de guvernare.