Ceea ce pentru Daniel Buda, liderul democrat-liberalilor
clujeni, s-a dovedit a fi “consistent”, pentru şeful său de partid a devenit
indezirabil. Consistenţa aceasta indezirabilă are de felul ei şi un nume – în
speţa de faţă, Mitică Dragomir – dar şi o încărcătură generală de mizerie: cât
de jos trebuie coborâtă ştacheta, ori chiar trebuie îngropată pentru a câştiga
alegerile parlamentare?
Ori, mai degrabă, de a le câştiga cu cine? Joi, abia întors
din concediu, preşedintele PD-L Cluj, Daniel Buda, încercând să evite un
răspuns tranşant la întrebarea “L-aţi primi pe Mitică Dragomir să candideze
într-un colegiu uninominal la Cluj, pentru că tocmai şi-a anunţat intenţia de a
pleca din PRM şi a se înscrie în PD-L?”, a refuzat un “Nu”, preferând vechea
placă: “noi, pe plan local, avem destule cadre”.
Ba chiar a crăpat puţin uşa, aşa, de un semi bun venit! “îl apreciez pe Mitică Dragomir pentru francheţea sa, este un politician consistent, care, spre deosebire de alţii, a reuşit să-şi şi impună o lege: cea împotriva violenţei în sport”, i-a găsit Buda certele calităţi ale şefului Ligii Profesioniste de Fotbal.
Un “Nu” nu s-a regăsit nici pe buzele prim-vicepreşedintelui PD-L, Theodor Stolojan când a fost chestionat, la finele săptămânii, despre Mitică de la Liga: “în conducerea partidului nu s-a discutat problema”. Până luni, când s-a întrunit Biroul Permanent Naţional al PD-L, nici liderul partidului, Emil Boc, nu
s-a pronunţat asupra subiectului, deşi a obişnuit opinia publică să o facă în chestiuni care nu erau chiar aşa arzătoare la ordinea zilei. Ba din contră. De ce a fost nevoie de un out-sider în PD-L, Cătălin Avramescu (e drept, consilier de stat la Cotroceni) să “repereze” onoarea democrat-liberalilor? Chiar vineri, a doua zi după anunţul lui Mitică de la Ligă, Avramescu şi-a anunţat retragerea “proaspetei” anunţate candidatură de pe listele PD-L.
Avramescu, care a
cochetat cu presa, ca publicist, a fost suficient hulit, la anunţarea propriei
candidaturi de către colegi de breaslă, care nu aveau treabă cu “trădarea
confraţilor”, cu decizia fostului editorialist al “Cotidianului” de a coborâ
din “elite” în agora, şi nici cu justificarea participativă determinată de
schimbarea sistemului de vot.
A contat altceva, în opinia criticilor: că în editorialele sale, undeva în subsidiar, Avramescu nu ar fi fost “obiectiv”. Ciudate acuze din partea oamenilor de presă, care de la primul pas într-o redacţie învaţă că editorialul e cam singura formă aceptată pentru exprimarea opiniilor, că editorialele nu sunt materiale informative.
Acum, când
Avramescu şi-a anunţat incompatibilitatea cu un partid care îl acceptă pe
Mitică Dragomir, liderii PD-L au început să vorbească şi să spună acel “Nu”.
Prea târziu, însă. A cocheta, timp de trei zile, cu ideea acceptării lui
Mitică, a cărui notorietate – unul dintre atuurile candidaturii uninominale –
este zdorbitor superioară lui Avramescu, arată că liderii PD-L nu privesc la
votul uninominal cu acceaşi tragere de inimă cu care Băsescu a convocat un
referendum în acest sens.
Băsescu voia un uninominal de primenire, pe când tăcerea PD-L în legătură cu Dragomir este viţe-versa intenţiilor lui Zeus. Băsescu voia o clasă cu Avrameşti în toate partidele, PD-L calculează că Mitică poate aduce un colegiu uninominal câştigat în plus.
Boc a câştigat, la ultimele alegeri, Clujul, atât pentru el şi “uninominalul” Alin Tişe, cât şi pentru listele de consilieri locali şi judeţeni. Calculele de acum arată că la nivelul municipiului
Cluj-Napoca, atât la Senat cât şi la Camera Deputaţilor acelaşi PD-L ar rade tot. Liderul PD-L este conştient că la Cluj, în 2008, nu va exista uninominal atât timp cât la PD-L Cluj e doar el. El, singurul care aduce voturi, indiferent pentru cine. Adică un uninominal invers. Oare nu ar fi potrivit un Avramescu şi pentru Cluj?
