Nu pierde cine este înfrânt. Pierde cine se retrage. Este un adevăr afirmat și reafirmat de-a lungul istoriei de mulți oameni politici. Din această perspectivă, Crin Antonescu pare un mare jucător înfrânt. În definitiv, a condus consecvent, către un punctaj spectaculos obținut la alegerile locale și la alegerile prezidențiale, cel mai mare partid de dreaptă. Nicicând după căderea lui Ceaușescu și indiferent de cine a fost condus, nu a existat un PNL mai puternic decât cel al cărui președinte a fost Antonescu. Dar el s-a retras. Spectaculos. A făcut singurul gest de onoare de o asemenea dimensiune al unui om politic din istoria recentă a României. Și-a asumat răspunderea pentru un scor slab obținut la europarlamentare. Apoi, partidul sau, alegându-l în calitate de președinte pe politicianul pe care tot Antonescu l-a adus aici, a decis că acesta, respectiv Klaus Iohannis, are șanse mai mari la prezidențiale. Și care a fost reacția lui Antonescu?
Crin Antonescu s-a tras elegant, discret, demn la marginea ringului. Nu stă la cotitura pentru a-și luă revanșă în interiorul PNL, acolo unde a fost trădat de prea mulți oameni în care a avut încredere și sutinut de surprinzător de mulți dintre cei cărora el nu le-a dat sau le-a retras încrederea. Antonescu este unul dintre cei mai bine cusuți actori politici. Este un om cu o vastă experiență. Încă foarte tânăr. Până și cei mai înverșunați adversari îi recunosc atât carisma, cât și statutul de cel mai bun orator. Dar omul care îi poate electriza pe ceilalți prin gesturi și cuvinte nu poate fi niciodată, în politică, un simplu actor. El așa gândește. Așa construiește mental. Discursul sau nu este cauza, ci doar consecință succeselor pe care le-a avut. El este un bun orator, pentru că este unul dintre cei mai coerenți politicieni.
Cum ar putea un asemenea personaj să se retragă la pensie? Să stea, pur și simplu, pe tușă luând loc pe bancă veteranilor sau a așa-zișilor înțelepți retrași din motive biologice? După modesta mea opinie, Crin Antonescu se află într-un punct diametral opus. Într-o poziție de start. În ciudă afirmațiilor sale, care sunt tot consecință unor raționamente făcute de un mare jucător politic.
Nu este acum momentul să spun ceea ce cred în legătură cu viitorul politic al domnului Antonescu din anul 2015. În schimb, voi face afirmații despre acest an. Despre viitoarele câteva luni.
Ieri, Crin Antonescu l-a îngenuncheat literalmente pe Victor Ponta. Care s-a cerut în această poziție de ghiocel. Victor Ponta s-a comportat, din nou, drept ceea ce este. Un personaj duplicitar. A intervenit în direct, solicitând acest lucru, la Realitatea TV, acolo unde Crin Antonescu purta un dialog în direct cu realizatorul Rareș Bogdan și în care, printre altele, fostul președinte al liberalilor explică cum a fost trădat și înșelat de Ponta și de ce nu-l va vota nici în ruptul capului. Crin Antonescu a făcut, între altele, o spectaculoasă demonstrație legată de dorință lui Victor Ponta de a deveni moștenitorul oficial al regimului Băsescu după înlăturarea actualului președinte. Cu alte cuvinte, Ponta nu se luptă împotrivă sistemului, ci pentru a prelua sistemul. Iar regimul sau, spunea Antonescu, dacă va fi să fie, va deveni mult mai nociv decât a fost regimul Băsescu.
În acest moment intrevine telefonic Victor Ponta, cu partitură pregătită pentru un înduioșător cântec de sirenă. Aproape lacrimogen. Implorator. Nu numai nostalgic, ci făcând chiar trimiteri în viitor. Victor Ponta a încercat să-i transmită lui Crin Antonescu și să transmită opiniei publice, în direct și la oră de vârf, faptul că el crede în continuare în prietenia care i-a legat cândva. Și în soliditatea proiectului USL. Insistând pe acest ultim aspect.
"Gudurându-se", cum spune despre el Traian Băsescu, cu un glas aparent transfigurat de emoție, Victor Ponta i-a transmis lui Crin Antonescu că dorea de mult să aibă cu el o discuție și de aceea a intervenit în direct. Ciudat. Ar fi putut pur și simplu să-l sune la telefon pe Antonescu. Să-i ceară scuze pentru tot ce s-a întâmplat în trecut și să-i solicite o întâlnire. Eventual lămuritoare. Această ar fi fost o reacție corectă. Intervenția pe un post de telviziune în plină dezbatere unu la unu a avut un alt scop. Pe de o parte, a fost un bruiaj. Pe de altă parte, Ponta nu a dorit, de fapt, să discute cu Antonescu. Ci să transmită o nouă minciună opiniei publice. Cum că el este un lider conciliant, echilibrat, binevoitor, deschis colaborării și în niciun caz contondent. Intervenția să de ieri face parte din campania electorală prezidențială. Antonescu a fost politicos. Dar fem. I-a spus-o și lui Ponta. A repetat și după. Îi va fi adversar. Va lupta împotriva preluării regimului Băsescu de către regimul mai rău al lupului tânăr.
Ceea ce înseamnă, cu subiect și predicat, că domnul Crin Antonescu își va folosi întreagă experiență și forță de care dispune pentru a-l pulveriza pe Victor Ponta și pentru a blocă accesul la Cotroceni al socialiștilor. Și asta fără să își mărturisească vreo iubire sau vreun atașament față de Klaus Iohannis.
Domnilor de la PSD, feriți-va de Crin Antonescu, pentru că este mai viu că niciodată!
Aici ar fi trebuit să închei acest demers editorial. Nu o fac, pentru că m-a surprins extrem de neplăcut bădărănia cu care domnul Victor Ponta a refuzat invitația politicoasă a lui Rareș Bogdan de a veni într-o zi pentru a răspunde unor întrebări grele în studiourile Realitatea TV. Ponta a spus că nu se prezintă la televiziuni cu datorii la stat. În realitate, această televiziune se află în insolvență, o procedura perfect legală, și conform graficului de insolvență își achita la timp toate obligațiile financiare. Rareș Bogdan ar fi putut să-i spună de la obraz că invitația a fost o eroare. De ce ar invită o televiziune în studiourile ei un lider politic al cărui partid datorează statului român nu mai puțin de 10 milioane de euro?
