Gene Hackman şi Al Pacino vs Crin Antonescu şi Mircea Geoană

Una dintre scenele de film pe care mi le voi aminti mereu este cea din “Sperietoarea” (titlu original: Scarecrow, regia Jerry Schatzberg, cu Al Pacino şi Gene Hackman, SUA, 1973).

 

Poate aţi văzut filmul, doi drumeţi, cu “trecuturi” diferite, unul marinar, altul fost puşcăriaş, care merg în direcţii diferite, îşi unesc eforturile, banii şi speranţele pentru a face o parte din acest drum împreună. La un moment dat, în scena despre care am început să vă vorbesc, cei doi intră într-un supermarket aproape gol. Nu aveau bani, erau flămânzi, dar au născocit un plan.

 

Personajul jucat de Al Pacino îi spune personajului interpretat de Gene Hackman că el va face o diversiune, va atrage atenţia tuturor, timp în care celălalt trebuie să fure de-ale gurii. Şi începe Al Pacino nişte scălâmbăieli, nişte alergări prin magazin, îi dă şi cu nişte sunete de om dus cu pluta, că toţi cei de acolo, puţini, se uită miraţi la numărul personajului. Scena e antologică. După care, liniştindu-se brusc, Al Pacino îl întreabă pe Gene Hackman cât a reuşit să fure. Răspunsul e genial: nu a reuşit să fure, pentru că i-a atras atenţia diversiunea.

 

La alegerile prezidenţiale, doi candidaţi cu trecut diferit, mergând în direcţii diferite, se decid să parcurgă o parte din drum împreună, având un scop comun, de etapă: să-l oprească pe Traian Băsescu să treacă de turul întâi. Zis şi făcut. Numai aşa, şi-au spus  cei doi, vor reuşi să-l împiedice pe acesta să câştige turul doi. (O paranteză: am scris, la vremea potrivită, că singurul care l-ar fi putut înfrânge în dialog direct pe Traian Băsescu la o confruntare în turul doi ar fi Crin Antonescu. Din păcate pentru el, am scris atunci, nu va trece de primul tur. Am fost profet în ţara mea, dar era vorba de un lucru perfect “profeţibil”).

 

Acum ajungem la paralela dintre filmul Sperietoarea, scena cu diversiunea, şi alegerile prezidenţiale de la noi. Rămas pe dinafară după primul tur, Crin Antonescu a vrut să-l ajute pe Geoană să fure nişte voturi. Şi a făcut o serie de scălâmbăieli publice, doar-doar va păcăli electoratul. Iată cam din ce a fost alcătuită diversiunea: “Proiectul Johannis merge mai departe; Jos Băsescu!; Geoană este cel mai bun de preşedinte, va câştiga detaşat; toate voturile mele merg la el; Jos Băsescu!, dacă va fi bun, îl susţin şi-n 2014; Jos Băsescu! etc.”.

 

 în vremea asta, Geoană nu a reuşit să fure voturi, fiind atent la diversiunile lui Crin, crezând în ele. I-a plăcut ce vede, s-a amuzat, şi-a făcut curaj, s-a umflat în pene, a împărţit portofolii, i-a promis lui Crin postul de şef al Senatului, deci un fel de preşedinte adjunct al României. Nu a crezut că totul e făcut pentru a capta galeria. Şi a ales să se comporte ca şi cum vrăjelile lui Crin ar fi fost adevărate, comportându-se conform lor. Luându-şi un aer de salvator al naţiunii, continuator al proiectului Johannis. Iar, ca mulţumire pentru toată diversiunea, Geoană l-a luat lângă el pe Crin în scena şi mai antologică, aceea a ţopăielii.

 

Unele roluri, se spune, îi marchează  pe actori, le intră în sânge, nu mai pot ieşi din ele. La fel s-a petrecut şi cu Crin Antonescu. El continuă scena diversiunii, îşi execută adversarii, aşteaptă să i se mai ofere o dată rolul de candidat. Şi repetă mereu: Jos Băsescu! Ar trebui să-l ajute cineva, să-l ia cu binişorul şi să-i explice, cu tact, că la viitoarele alegeri prezidenţiale nu va candida şi Traian Băsescu. Constituţia l-a scos din joc. Gata, sloganul lui Crin nu mai are rost. Filmul acela s-a terminat. Aşa că, noua Constituţie nu mai trebuie modificată împotriva lui Traian Băsescu, ci pentru electoratul român, în favoarea lui.