Pentru România, ca şi pentru alte ţări din zonă, ceea ce se întâmplă cu această “veche” ţară din UE este un semnal de alarmă. Deşi există o serie de eurooptimişti, care afirmă că UE şi ţările membre vor ieşi întărite din actuala criză, euroscepticii s-au înmulţit.
încă nu este clar care va fi deznodământul actualei crize din Grecia, dar până ne vom lămuri, merită să încercăm a face lumină, cu informaţiile limitate care ne stau la dispoziţie. Nu înainte de a mă referi la situaţia în care se află ţara noastră.
în 2003, când România a iniţiat reforma constituţională, câteva dintre schimbările cruciale erau legate de integrarea în NATO şi UE. Un paragraf din articolul 148 al Constituţiei României afirmă că una dintre consecinţele aderării va acorda prioritate tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi altor reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, în raport cu dispoziţiile contrare din legile interne. Altfel exprimat, România îşi ceda o parte din suveranitate. Când voci destul de izolate, însă vehemente, au urlat împotriva acestor prevederi, s-a spus că ele aparţin unor reacţionari, antieuropeni, naţionalişti. Iar afirmaţia nu era departe de adevăr.
Cei care îi combăteau ne-au explicat că cedarea unei părţi din suveranitate aduce beneficii enorme şi că merită să facem acest efort. Grecia a făcut şi ea acest efort, încă din 1981. însă marea întrebare se pune din nou: la ce a folosit cedarea unei părţi importante din suveranitate, de vreme ce în momentele de cumpănă acel sacrificiu nu este onorat?
Dincolo de faptul că Grecia şi România aparţin creştinătăţii orientale, predominant ortodoxe, în curând o să existe şi o altă similaritate: România s-a încurcat cu Fondul Monetar Internaţional, în timp ce Grecia se va încurca în viitorul apropiat, probabil. Există, însă, şi o diferenţă: în vreme ce noi aveam şi alte opţiuni, Grecia nu mai are încotro. Nimeni nu ştie cum se va termina povestea cu FMI, cu o tragedie greacă sau cu un happy-end de tip hollywoodian?
în trecut, câteva ţări “ajutate” de FMI au sfârşit în dezastru economic. De pildă, în 2001, Argentina a cunoscut o criză economică severă, din cauza căreia guvernul nu a mai putut să susţină marile proiecte de infrastructură, dar nici reformele din sistemul de sănătate, educaţie sau chiar din sistemul de apărare (cu excepţia apărării, toate acestea parcă ne sună cunoscut). Ele au fost provocate de “condiţionalităţile” impuse FMI. Criza din Argentina s-a făcut resimţită şi în alte ţări din America de Sud. Exista chiar şi un fel de banc (cam tâmpit, e drept, dar elocvent) cu privire la răspunsul la o întrebare de tipul: urăsc ceva mai mult sud-americanii decât pe nord-americani, adică USA? Răspunsul era DA, există, şi anume International Monetary Fund. Dar unde este sediul IMF? Tot în Washington, D.C. Bancul ăsta l-am auzit de la nişte sud-americani în timp ce ne aflam...tot la Washington D.C., într-un program internaţional.
Fără bancuri de data asta, FMI a mai nenorocit ţări sărace şi ţări prospere, deopotrivă. Cum ar fi Kenia sau Irlanda, aceasta din urmă considerată până acum vreo doi ani un fel de “miracol economic”. Poate că de data aceasta se va întâmpla altfel. Pentru că pâ-nă acum criza economică survenea după intervenţia IMF. Acum, criza din Grecia precedă intervenţia IMF. Vorba aceea, mai rău de atât nu se poate.
Dar dacă se poate?
Nu vreau să instig la panică şi la mişcări de protest. Dar nu mă pot abţine să nu pun anumite întrebări. Până vom căpăta răspunsuri, să stăm cu ochii pe Grecia, UE şi FMI. Deocamdată, avem o singură certitudine: prosperitatea europeană despre care ni s-a vorbit atâţia ani a fost o vorbă în vânt. Şi acum mi-i amintesc pe propovăduitorii integrării europene, ale cărei efecte benefice erau descrise în special din punct de vedere economic. Grecii, săracii, nu prea au altceva de făcut. Liderii europeni par a fi amuţit, iar instituţiile europene par neputincioase. Şi atunci vine salvarea din partea FMI. Liderii europeni trebuie să regândească UE mai ales din perspectiva mecanismelor financiare, altminteri statele membre îşi vor căuta soluţii individuale de ieşire din criză.
