Asta chiar dacă aş fi onorat să o fac, pentru că am privilegiul să administrez o investiţie de aproape o jumătate de miliard de dolari care s-a dovedit un succes strategic, ajungând să fie clasată pe locul 50 în rândul celor mai profitabile întreprinderi din topul Ziarului Financiar. Pur şi simplu, ca om de execuţie, într-o zonă oarecum de nişă, nu aş fi putut să vorbesc despre strategia investiţională în România aşa de eficient cum o fac analişti specializaţi pentru aşa ceva.
Totuşi, mă încumet să vorbesc despre viitorul investiţiilor în România şi despre şansa excepţională pe care o avem să trezim interesul capitalului străin ca o reacţie la un fapt oarecum serios: la un summit la care am participat recent, într-un panel de discuţii, s-a afirmat că România nu este atractivă pentru investiţii. Coarda patriotică a rezonat atunci suficient de puternic, încurajându-mă să notez astăzi de ce cred că o investiţie în România are raţiuni strategice economice dar şi politice, geografice şi sociale.
Fără îndoială, ciclul economic nu este prielnic şi ai nevoie fie să fii convins de o evoluţie sectoriala aparte sau de o piaţă hiperemergentă, fie să ai o viziune nemaiîntâlnită sau un curaj aproape iraţional pentru a mai face o investiţie strategică oriunde, cu atât mai puţin poate într-o ţară precum România. În condiţiile astea, de ce ai face un pas aşa de important, aducând, să spunem, 100 de milioane de euro în ţară?
În primul rând, pentru că orice investiţie va continua în următorii cinci ani să coste doar jumătate. Restul îl aduc programele operaţionale sectoriale finanţate din fonduri europene sau ajutorul de stat pe care-l pune la bătaie Ministerul Finanţelor Publice. Nu, nu este uşor să accesezi bani din cele două surse, însă procesul este suficient de standardizat şi de transparent pentru ca, urmărind metodologia de lucru prestabilită şi având un proiect competitiv, să devii eligibil pentru o cofinanţare prin fonduri europene sau de stat. ?i, aviz amatorilor care doresc să dezvolte centre de dezvoltare şi de cercetare, există facilităţi fiscale care prevăd reducerea impozitului pe veniturile rezultate din aceste operaţiuni.
În al doilea rând, şi asta căpătând semnificaţii în următorii patru ani mai mult decât oricând, pentru că România este vecină atât cu ţările din estul european extrem, cât şi cu cele din Asia Centrală, de Orientul Mijlociu şi de Nordul Africii - aşezată fiind pe nişte coridoare decente şi sigure de infrastructură, care pot doar să evolueze şi să se modernizeze. Este clar că investiţiile directe în ţările din zonele menţionate comportă riscuri mult mai ridicate decât orice alte obstacole s-ar putea ivi în ţară la noi şi atunci de ce n-ai aşeza o platformă de producţie în România, care în timp poate deveni o placă turnantă pentru o populaţie regională de 500-600 de milioane de consumatori?
În al treilea rând, dacă ne uităm la politicile fiscale şi monetare din prezent şi la prognozele din viitor, putem anticipa un trend de stabilitate, chiar evoluţie. Există voinţa politică pentru aderarea la zona euro, cotă rămâne unică şi la 16%, dobânda de referinţă este respirabilă, iar introducerea normelor europene IFRS a creat comparabilitatea şi armonizarea necesare. Este clar că băncile ar trebui să îşi repornească motoarele creditării în următorii trei ani, influenţate în bine de aceste politici.
Nu în ultimul rând, mai mult ca sigur triumviratul creditorilor României, designerul disciplinei macroeconomice din ultimii trei ani, va fi interesat să direcţioneze investiţii către noi. Avem de returnat sume importante către Fondul Monetar Internaţional, Consiliul European şi Banca Mondială, iar acestea vor vrea să fie sigure că există produsul intern brut care să facă faţă sarcinilor angajate.
Sunt cu siguranţă şi alte raţiuni, poate mai pragmatice, care să apropie un investitor de România. Cele patru menţionate sunt cele care astăzi mie mi
s-au părut a fi cele plauzibile pentru a trage linie şi a susţine că România este atractivă strategic pentru investiţii - o investiţie însemnând a avea la bază un plan de afaceri curajos pe termen mediu şi contextul furnizării de bunuri pentru acoperirea unor nevoi regionale.
Efectul de bază, subdezvoltarea, tradiţia industrial insuficient fructificată, austeritatea supravieţuită, resursele accesibile, poziţia geostrategică, siguranţa şi securitatea, infrastructura în curs de modernizare, repatrierea capitalului uman competent şi calificat (şi de ce să nu admitem, ieftin) nu sunt clişee de discurs politic, ci mai mult ca sigur punctele tari care fac din România a şasea cea mai atractivă ţara pentru investiţii din Europa pentru următorii trei ani, conform studiului Ernst & Young 2012 „European Attractiveness Survey”.
Voi lăsa la acest punct comentatorii de specialitate să atragă atenţia asupra punctelor slabe ale României în ceea ce priveşte atragerea de investiţii. Capăt de listă pentru a reaprinde apetitul pentru investiţii în România rămâne însă mult-aşteptata recredibilizare politică de după alegerile din decembrie 2012. Ea ar fi sprijinită, probabil, şi de numirea unui grup de tehnocraţi valoroşi care să lucreze la elaborarea de politici economice sectoriale de atragere de investiţii până în 2020.
