Începând din momentul venirii la putere a domnului Traian Băsescu, care este principalul artizan al schimbărilor din TVR, aici s-a produs o gaură de circa 200 milioane euro. Dacă modul în care s-a produs acest jaf nu poate fi elucidat decât de anchetatori, nouă ne stă în putere să analizăm condiţiile în care s-a produs cealaltă catastrofă. A obedienţei. A abandonării arsenalului jurnalistic în favoarea stăpânului politic.
Conturile TVR au fost blocate. Şi pe bună dreptate. Datoriile instituţiei către stat şi alţi furnizori de materiale şi servicii se ridică la 140 milioane euro. Bilanţul acestei moşteniri Băsescu este, însă, de 200 milioane. Din simplul motiv că, atunci când a forţat schimbări politice la vârf în televiziunea publică, această instituţie, condusă de Valentin Nicolau, avea zeci de milioane profituri şi bani în conturi. În condiţiile în care erau în stadiu de finalizare investiţii fără precedent, care au condus la modernizarea instituţiei publice.
Este limpede că nu doar deficitul de management a prăbuşit televiziunea. Acolo s-a furat. Pe rupte. Ceea ce, cum spuneam, vor lămuri, dacă vor lămuri, cei care au posibilitatea şi obligaţia să facă anchete. Dar la distrugerea televiziunii publice cel mai mult a contribuit intenţia materializată a regimului Băsescu de a manipula opinia publică. De a transforma un important instrument mediatic într-o armă de luptă politică.
Dezastrul de la TVR nu s-ar fi produs, chiar în condiţiile în care în interiorul instituţiei au acţionat indivizi corupţi până în măduva oaselor şi chiar dacă, de la nivelul instituţiei prezidenţiale şi PD-L, au fost exercitate presiuni fără precedent în scopul distorsionării demersului jurnalistic. Dacă nu ar fi existat multe cozi de topor în interiorul breslei jurnalistice, calamitatea nu s-ar fi produs.
Poziţionându-se de la bun început pe un fel de baricadă a redutei politice, Preşedintele Traian Băsescu a lansat teza unui nou început. Deodată, în mintea acestui om politic, planeta a pornit-o invers în mişcarea ei de rotaţie. Şi tot invers şi în mişcarea de revoluţie. Totul trebuia reformat. Din temelii. De fapt, totul trebuia schimbat astfel încât puterea sa personală să se consolideze. Iar jucăria sa de partid să se umfle şi să ocupe întreg teritoriul. Până şi mesajele anticorupţie nu făceau altceva decât să mascheze o luptă deschisă împotriva adversarilor politici.
Ce a făcut presa, în aceste condiţii? Unii jurnalişti au rezistat. Au continuat să fie câinii de pază ai societăţii. Au semnalat, din ce în ce mai insistent, derapajele puterii. Au rezistat unei veritabile opresiuni, în care vârful de lance a fost Sorin Blejnar. Cel anchetat acum de DNA pentru incredibile fapte de corupţie. Ce au făcut ceilalţi? Au pupat în fund regimul. S-au comportat ca nişte limbrici de presă. Şi-au vândut libertatea pentru un pumn de arginţi oferiţi prin intermediul televiziunii publice. Şi nu numai.
Dezastrul de la TVR este mai ales moral. Iar principalii vinovaţi sunt limbricii de presă.
