Memento la un proiect jurnalistic ambiţios

În calitate de cititor şi colaborator al ziarului “ZIUA de CLUJ”, am urmărit cu un interes deosebit jaloanele unui proiect jurnalistic ambiţios prezentat în două numere consecutive ale publicaţiei de către directorul său, Rareş Bogdan.

Citindu-l, am fost impresionat de curajul conducerii acestui ziar de a lua “taurul de coarne”, înfruntând criza economico-financiară, dar şi morală prin care trece societatea românească. Printr-o abordare frontală a unui management ofensiv, o amplificare a numărului de pagini şi de redactori plus o mai mare diversitate tematică. Toate acestea, fiind obligaţi să înfrunte mai multe obstacole ale momentului: concurenţa acerbă a celorlalte publicaţii, dar mai ales cu posturile locale şi centrale de televiziune; sărăcia cititorului virtual; difuzarea precară îndeosebi în cartierele periferice etc.

 

Sper însă că toate acestea pot fi învinse cu tenacitatea şi pasiunea pentru profesie ale corpului de ziarişti. Fiind deci permis ca, plecând de la o expresie de 60 ani de ziaristică, să sugerez, fără a fi nostalgic, câteva eventuale rubrici care în trecutul mai îndepărtat sau apropiat au avut succes:...

 

“Fapt divers” din momentul în care Octavian Paler l-a introdus în România Liberă, tirajul a crescut în câteva luni la peste 500.000 de exemplare zilnic, ducând la exasperare Scânteia, care, în revanşă, a trecut la abonamente obligatorii şi, paralel, a propagat raţionalizarea hârtiei, reducând tirajul României Libere la 250.000 de numere zilnic. Apoi, “Punctul pe I” se publică sub formă de note scurte, dar de cel mai mare succes s-a bucurat dialogul zilnic cu cititorii prin rubrici precum “Poşta redacţiei” sau “Cutia cu scrisori” etc.

 

Am condus o asemenea rubrică la unele ziare locale din Timişoara şi succesul ei a întrecut orice aşteptări, valurile de scrisori crescând de la o zi la alta etc.

Sigur că, multiplicând numărul de pagini din ZIUA de CLUJ, se nasc noi oportunităţi care, valorificate, pot aduce şi alţi cititori: “Pagina etniilor”, “Pagina studenţilor”, “Tribuna universităţilor”, “Tribuna cetăţeanului” etc., toate periodicizate stabil, încât cititorul să ştie unde găseşte şi să nu se uite că o rubrică de “Mica publicitate” poate aduce venituri considerabile ziarului şi alta, de “Comemorări şi decese”, s-au dovedit bine primite de cititori acolo unde ele există...

 

La toate acestea, o ilustraţie modernă ar ridica ziarul pe o treaptă publicistică superioară, putând deveni în timp o adevărată şcoală de jurnalişti pentru cei ce studiază şi se pregătesc pentru această profesie.

 

Ar fi multe de spus, dar timpul şi spaţiul ne spun franc: “STOP!”