Norul vulcanic şi relaţiile internaţionale

Mai multe evenimente europene şi internaţionale le-au oferit păpuşarilor autohtoni un răgaz neaşteptat în mascarada manipulării opiniei publice.

între acestea, moartea tragică a lui Lech Kaczynski şi a întregii delegaţii poloneze în catastrofa aviatică de la Smolensk, precum şi răspândirea deasupra Europei a norului provenit de la un vulcan din Islanda au monopolizat media.

 

Ca şi în alte ocazii anterioare, au apărut tot felul de specialişti, cum numai în România se poate – “analişti de înmormântări” şi “experţi în nori”. Suntem înconjuraţi de habarnişti care sunt mai puternici decât orice altă forţă politică, din moment ce-i găsim la putere şi în opoziţie, în presă şi între cititori. Spre deosebire de habarniştii din lumea întreagă, parcă niciunde altundeva nu exercită habarniştii atâta influenţă. Iar rezultatul îl vedem: n-avem drumuri ca lumea în secolul XXI, legislaţia “reformistă” din sănătate, educaţie, administraţie, protecţie socială face mai mult rău decât bine. Dar să revin la nori.

 

în antichitatea greacă, puterea artei era recunoscută, dar se manifesta în mod negativ, era chiar condamnată. Platon (care este considerat de către mulţi cel mai mare filosof al tuturor timpurilor, de unde şi celebra observaţie a lui Whitehead, “întreaga istorie a filosofiei nu reprezintă altceva decât note de subsol la Platon”) îl blama pe autorul de comedii Aristofan pentru faptul că piesa lui satirică “Norii” ar fi jucat un rol nefast în influenţarea “democraţiei” atenenine, din cauza căreia Socrate a fost condamnat la moarte. Norul vulcanic din Islanda a acţionat precum o cortină defectă dintr-o sală de teatru, dezvăluindu-ne, în loc să ne ascundă, culisele, dar, mai ales, câtă falsitate, ipocrizie şi oportunism există în relaţiile dintre state, în particular între statele europene.

 

Aşa cum a  spus şi preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, nu există scuză pentru faptul că liderii de la Bruxelles şi liderii naţiunilor occidentale nu au venit la ceremoniile de la Cracovia, folosind ca pretext răspândirea norului vulcanic deasupra Europei. Aşa cum Jerzy Buzek (preşedintele polonez al Parlamentului European) a venit de la Bruxelles cu maşina, aşa puteau să vină şi ceilalţi lideri occidentali. Toată lumea a observat însă solidaritatea liderilor est-europeni din UE cu poporul polonez, pentru că preşedinţii României, Ungariei, Slovaciei, Cehiei, Lituaniei, Letoniei şi premierul Estoniei au venit la funeralii cu maşinile. Este clar că suferinţa comună a popoarelor noastre din timpul comunismului n-a putut fi umbrită de norul vulcanic din Islanda.

 

 Faptul că tragedia s-a petrecut în timp ce Preşedintele Poloniei mergea către Katyn, pentru a comemora tragedia de acum câţiva ani, a fost un declanşator al memoriei şi suferinţelor pentru toate aceste popoare.

Oricît s-a străduit Polonia în ultimele două veacuri să se apropie de Occident, presiunea geopolitică a Orientului european este enormă. Suntem  legaţi de această zonă, chiar dacă ne-am integrat în structurile de securitate, politică şi economie ale Occidentului (NATO şi UE), iar dacă liderii occidentali s-au folosit de un pretext pentru a nu veni la înmormântare, de ce să ne mai mirăm de faptul că atacarea Poloniei aproape simultan de către Germania nazistă şi Rusia sovietică n-a declanşat de la aliaţii occidentali decât proteste.

 

Ca şi în alte ocazii, apariţia şi persistenţa norului vulcanic deasupra României ne arată cum reacţionează semenii noştri în faţa unor elemente neprevăzute. Cea mai stupidă reacţie a fost a acelora care au condamnat televiziunile de ştiri de la noi pentru faptul că ar fi exagerat periculozitatea norului vulcanic. M-am uitat la CNN, BBC, Euronews ş.a.m.d., iar acolo se vorbea numai despre norul vulcanic. Nimeni nu le-a reproşat că ar fi exagerat periculozitatea catastrofei. Păi, numai dacă luăm în considerare întreruperea totală a traficului aerian pentru câteva zile, este, în sine, o catastrofă.

 

Cât timp va reveni şi persista această întrerupere, nu ştie nimeni. Deja efectele economice sunt dure, iar posibilitatea amânării revenirii din criza economică este o circumstanţă agravantă. în ceea ce priveşte efectele asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului, încă nu ştim cu precizie nimic. Prin urmare, atacurile presei asupra presei sau ale unor oameni de presă asupra altora demonstrează ceea ce ştiam deja, că solidaritatea din interiorul acestei bresle nu este cu nimic mai puternică decât solidaritatea din alte domenii. Oare ce ar trebui să se întâmple cu naţiunea asta ca oamenii să devină solidari?