De a demonstra că poate fi mai presus de ele
Un derby nu înseamnă automat ură, furie, morţi şi răniţi. în primul rând, înseamnă luptă sportivă. Iar la final, ca în orice bătălie, cineva va trebui să învingă şi cineva să piardă. Soarta învingătorilor şi învinşilor depinde doar de clujeni.
Şi tot ei vor fi învingătorii sau învinşii. Indiferent că sunt “U”-işti sau CFR-işti. Indiferent că vor pleca de pe “Ion Moina” cu zâmbetul pe buze sau cu ochii înlăcrimaţi. E mai important decât orice să plece de pe stadion pe propriile picioare! Nu în maşinile Salvării, nu în saci de plastic.
29 mai 1985, Bruxelles, stadionul “Heysel”. O finală de cupă europeană – Juventus Torino-FC Liverpool – transformată în măcel în tribune. Rocco Acerra, Bruno Balli, Alfons Bos, Giancarlo Bruschera, Andrea Casula, Giovanni Casula, Nino Cerrullo, Willy Chielens, Giuseppina Conto, Dirk Daenicky, Dionisio Fabbro, Jaques Francois, Eugenio Gagliano, Francesco Galli, Giancarlo Gonnelli, Alberto Guarini, Giavacchino Landinni, Roberto Lorenzini, Barbara in Margiotta Lusci, Franco Martelli, Loris Massore, Gianni Mastroiaca, Sergio Bastino Mazzino, Luciano Rocco Papaluca, Bento Pistalato, Patrick Radcliffe, Demenico Ragazzi, Antonio Ragnanese, Claude Robert, Mario Ronchi, Domencio Russo, Tarcisio Salvi, Gianfranco Sarto, Mario Spanu, Amedeo Giuseppe Spolaore, Tarcisio Venturin, Jean Michel Walla, Claudio Zavaroni, Luigi Pidone. 39 de victime ale “dezastrului de pe Heysel”, din 29 mai 1985.
Ziua care trebuia să fie o sărbătoare, dar care s-a transformat în cea mai neagră zi din istoria fotbalului modern şi care a adus în prim-plan violenţa de pe stadioane şi urmările tragice ale ei.
23 ani mai târziu, Clujul găzduieşte o adevărată finală a campionatului intern.
O sărbătoare a fotbalului care are însă toate premisele să fie transformată într-un dezastru. Pentru fanii lui “U” şi CFR, meciul e pe plan secund. Distrugerea adversarului din sectorul alăturat de tribună e scopul numărul 1. Repetarea tragediei de pe Heysel pare mai aproape ca niciodată. Dar oare se va ajunge până acolo?
Forţele de ordine au anunţat că sunt pregătite să stopeze, din faşă, orice încercări de violenţă din partea fanilor. Vor reuşi sau nu? E greu de anticipat. Cu siguranţă, e de dorit. Altfel, riscul ca oraşul să devină, cu adevărat, teatru de război e imens.
7 mai 2008. O zi pe care Clujul şi România nu o vor uita niciodată. Dar cum îşi vor aminti de ea? Peste zeci de ani, se va vorbi oare despre sărbătoarea fotbalistică din 7 mai 2008? Sau despre tragedia din inima Ardealului?
Ce a fost pe 29 mai 1985 la Bruxelles e doar o filă din istoria neagră a celui mai iubit sport de pe pământ. Ce va fi pe 7 mai 2008 la Cluj-Napoca va fi, la fel, o filă de istorie. Fie a celei care continuă lista de 39 de nume ale celor care au căzut victime violenţei pe Heysel, fie a unui oraş modern şi totodată model.
