Omul cade pe locul doi!

Omul cade pe locul doi!
Timp de secole, milenii chiar, încurajată și de dispensa biblică („Mergeți, înmulțiți-vă și stăpâniți pământul”), umanitatea a crezut că este singura specie terestră înzestrată cu inteligență și simțire. Această minciună este pe cale de a fi înfrântă.

Cercetări recent finalizate ne arată că cetaceele (mamifere marine de mari dimensiuni, dintre care se remarcă delfinii, orca și balenele) au  creiere dezvoltate, capabile să rezolve sarcini cognitive complexe. Întrucât mediul de viață pe care l-au ales (cel acvatic) a făcut necesară transformarea membrelor în înotătoare, ele nu au manualitatea hominidelor, ceea ce le-a împiedicat să dezvolte o civilizație materială. Cu toate acestea, de cel puțin 5.000 de ani încoace, ele au fost văzute doar drept surse de carne, de grăsime, de oase. Aceleași cercetări ne arată că, în lipsa unei civilizații materiale, cetaceele au o componentă familială și socială a existenței lor care pe puțin egalează viața familială și socială a mult-prea-îngâmfatului uman.

Cu toate progresele științei, cu toată creșterea sentimentului moral în sânul umanității, vânătoarea de balene se mai practică pe scară largă. Sezonul 2017 de vânătoare de balene este pe cale de a se încheia, iar Japonia a anunțat cu mândrie că a ucis 177 de balene. Mai are nevoie prosperitatea lui Soare-Răsare de carnea acestor minunate mamifere marine? Mai are nevoie „tradiția" pescărească și ucigașă, veche de 1.000 de ani, a Insulelor Faroe de măcelărirea anuală, într-o mare sărbătoare și o mare baltă de sânge, a sute de balene?

Raportat la puterea sa de a schimba lumea din jurul său, de a profita în interes propriu de resursele minerale sau biologice întâlnite în mediu, umanitatea are deja o jenantă înapoiere pe plan moral. Ea nu numai că vânează, pentru carne, organe, coarne, blană sau... amuzament, ultimele exemplare din specii periclitate, dar tolerează „nobilul sport al vânătorii", în care sunt măcelărite, doar pentru plăcerea grobiană de a ucide, ființe înzestrate cu simțire, ființe care fac exact tot ce facem noi, doar că în moduri infinit mai simple și mai curate.

Se pare că omenirii nu-i pasă că rămâne repetentă la capitolul moralitate. Așa că, după ce prin drepturi inventate prin religie și cultură s-a considerat mai presus de orice altă formă de viață, lucrează acum cu râvnă să-și asigure locul doi într-o competiție pe care nu are cum s-o câștige. Fiindcă este o competiție cu sine însăși, cu tot ceea ce puterea sa creatoare poate să producă mai de seamă: inteligența artificială (IA). Până de curând, simplă preocupare fantastică a minților artistice sau vizionare (primele abordări de amploare s-au petrecut în anul 1950, datorate fiind lui Alan Turing și John von Neumann), IA crește din adâncuri precum o insulă de corali. Cât de curând, vor ieși pe străzi mașini care se conduc singure. Se pregătesc trenurile, vapoarele și avioanele. Clădirile rezidențiale și industriale de ultimă generație sunt deja pilotate de instrumente informatice cvasi-IA.

IA este prezentă și acolo unde nici măcar nu ne închipuim. JP Morgan consideră că în domeniul tranzacțiilor financiare de bursă, unde deciziile trebuie luate în fracțiuni de secundă și cu mare pricepere, 90% dintre tranzacții sunt realizate de sisteme pilotate de IA. Testul Turing (acțiunea IA să nu pară diferită de o prestație similară umană) a fost recent trecut de sistemul IA din China numit „Xiaoice", care a publicat poezii originale pe 27 de forumuri diferite, fără a fi dat în vileag. După ce a studiat opera, începând cu anul 1920, a 519 poeți moderni, „Xiaoice" a produs peste 10.000 de poeme în 2.760 de ore.

De altfel, începând cu 15 octombrie 2017, omul nu mai este entitatea terestră cu cea mai mare putere de învățare. Sistemul IA lansat de Google cu 5 luni în urmă, sugestiv numit AutoML (AutoMachineLearning) a dovedit că, pornind de la zero și învățând singur, a ajuns la o capacitate dublă față de o ființă umană de a categorisi, identifica și recunoaște diversele elemente ale unei imagini. Perspectivele deschise de IA îi fac să viseze pe toți cei care doresc putere și bani (deocamdată, toți acești pofticioși sunt umani...). China a anunțat că va investi anual în dezvoltarea IA câte 130 de miliarde de USD, și asta până în anul 2030. Grupul mixt Softbank (Japonia) - Fondul suveran saudit are dorința să pună la bătaie 800 miliarde USD, în următorii ani, pentru un obiectiv similar. Anunțând ambițiile Rusiei în domeniu, Vladimir Putin a declarat: „IA este viitorul, nu numai pentru Rusia, ci pentru întreaga umanitate. Cine devine lider în acest domeniu va fi conducătorul lumii".

Miza este într-adevăr colosală. IA este greu de înțeles acum; ce să înțelegem în tulburele an 2017 din faptul că în toaletele Templului Cerului din Beijing au fost puse în funcțiune distribuitoare de hârtie igienică care recunosc fața utilizatorilor și-i refuză politicos pe cei care revin nejustificat? Fiecare înțelege câte ceva în funcție de propriile pofte sau temeri; Stephen Hawking și Elon Musk sunt siguri că prin promovarea IA omenirea își semnează condamnarea la moarte. Părerile sunt extrem de împărțite, iar omenirea riscă să pățească ceea ce pățește o armată divizată: să fie înfrântă în bătălia pentru viitor. Uitând delicatul avertisment al lui J.K Rowling: „Suntem puternici pe cât suntem de uniți, suntem slabi pe cât suntem de risipiți". La extrema opusă, șeful DeepMind, Demis Hassabis, declară: „Nu mai avem nevoie de nici un fel de informații provenind de la oameni".

În umbră și pe îndelete, mașinăriile viitorului își cresc superioritatea pe care o au asupra omului. Să admitem totuși că IA, la fel ca divinitatea, este o formă sublimată a tot ce este mai bun, mai de preț, în om. Dar, dacă conceptul de divinitate l-a ajutat pe om să-și prețuiască măreția, IA îl poate forța să-și accepte nimicnicia. Ceea ce înseamnă nu mai puțin, dar nici mai mult, decât locul doi în întrecerea omului cu sine însuși.

 

 

 

 

 

Comenteaza