Indiscutabil, puterea actuală şi-a dovedit incapacitatea de a guverna corect şi mai ales coerent o ţară în derivă. Astăzi marea majoritate a miniştrilor lui Emil Boc şi a şefilor de agenţii guvernamentale, ai Elenei Udrea, Gheorghe Pinalti, George Scripcaru sau Ioan Olteanu nu sunt cu absolut nimic mai buni la nivelul capacităţii de corupere şi al indicelui de corupţie decât miniştrii din 2003-2004 ai lui Adrian Năstase sau şefii de regii guvernamentale ai lui Michi Şpagă, Octav Cosmâncă, Miron Mitrea sau Dan Ioan Popescu. Majoritatea clientelei de partid din anii 2003-2004 este transferată astăzi, cu arme şi bagaje, la căruţa portocalie a noii puteri, de la care se aştepta altceva. Situaţia nu a fost cu mult diferită nici în anii de creştere economică din timpul guvernării Tăriceanu, atunci când Vlad Moisescu, Dan Radu Ruşanu, Relu Fenechiu sau Bogdan Olteanu şi Nicolae Popa încercau să copieze sistemele sofisticate de făcut bani din influenţă politică, sisteme brevetate în epoca de aur a camarilei şi a şpăgii. Citind rândurile de mai sus, probabil veţi considera că mă înscriu în acea categorie, din păcate, tot mai numeroasă, care consideră clasa politică actuală aproape în integralitatea ei UN DEZASTRU.
Cunosc pericolul acesta şi chiar deunăzi l-am dezbătut împreună cu profesorul Andrei Marga, care consideră această abordare o capcană menită la a anula dorinţa de revoltă. Dorinţa de luptă! Probabil domnul profesor are drepatate, însă la fel de sigur sunt şi eu că, din păcate, ultimele evoluţii de pe scena politică nu fac altceva decât să îmi confirme teoria mea. Opoziţia actuală, USL, deşi se bucură de o încredere şi o opţiune de vot aproape fără precedent în România ultimilor 20 de ani, dă dovadă de imaturitate, de infantilism, respectiv de o abordare ridicolă a unui eventual exerciţiu de guvernare. Mă întreb astăzi cum pot fi convinşi românii încă dilematci sau pur şi simplu doar nehotărâţi despre opţiunea de a vota SCHIMBAREA! Cum va putea Victor Ponta să convingă electoratul că USL va putea guverna o ţară într-o formulă de unitate deplină atâta timp cât chiar partidul pe care domnia sa îl conduce, PSD, se zbate într-o criză fără precedent de lidership, autoritate şi ...unitate?
Cum poate explica Victor Ponta faptul că doar din dorinţa de a da o lecţie unui ..."prostănac" domnia sa riscă să arunce complet Camera superioară a Parlamentului în braţele unei puteri şi aşa suficient de arogante şi de cinice? Cum ar fi explicat Victor Ponta scăparea printre degete a postului de preşedinte al Senatului în cazul în care Geoană ar fi acceptat "oferta" de a părăsi fotoliul de al doilea om în stat? Îmi este din ce în ce mai teamă că opoziţia unită are abordări atât de necoapte, atât de ridicole, ca să nu spun penibile, încât şansa unei puteri erodate, care ar trebui la această oră doar să se târâie, este mai mare decât oricând să revină şi să încerce să rămână în cărţi prin dezbinare. Înainte cu doar 3 zile de celebra Convenţie Naţională a PDL din aprilie "tătucul de la Cotroceni" le spunea cu năduf şi în stilu-i caracteristic unui grup de opt lideri ai PDL că ar trebui să mulţumească Cerului şi să dea osanale la biserici pentru că încă guvernează în relativă linişte, iar el conduce România asemeni unui "ţar". "Norocul vostru se numeşte Ponta şi Antonescu! Bă, nu vă daţi seama ce noroc aveţi că ăştia doi conduc la ora asta aşa-zisa opoziţie. Vă lua direct dracul pe toţi şi cred că nici eu nu mă simţeam foarte bine în cazul în care în loc la ăştia doi papiţoi s-ar fi aflat Năstase şi Tăriceanu... Aţi înţeles, mă!?".
Cam în acest mod a purtat Băsescu "dialogul" cu liderii unei puteri care ar fi trebuit să se afle nu doar în corzi, ci şi în incapacitatea de a se mai ţine pe piciore în cazul în care adversarii ar fi avut abordări mature, tranşante şi în primul rând coordonate. Astăzi Ponta încearcă din răsputeri să-l scoată complet de la butoane pe Geoană, cel cu adevărat cam prostănac dacă ne gândim la episodul SPA-ului lui SOV, când, teoretic, era deja câştigător în alegeri, fără însă să aibă puterea să-l retragă din prima linie a partidului pe un corupt dovedit cu acte, Liviu Dragnea. Halal curăţenie internă şi halal mod de a revigora un partid anchilozat. În cealaltă parte, a opoziţiei, Crin Antonescu continuă să-şi pună la punct aşa-zişii duşmani interni din tabăra Tăriceanu, părând că nu înţelege că PNL are doar două şanse: să scape urgent de Voiculescu şi mai ales să-şi impună introducerea cuţitelor lungi în teacă. PNL este pe punctul de a fi rupt şi fărâmiţat, pentru a câta oară în istoria ultimilor 22 de ani (?!) de o putere suficient de dispusă să folosească de la condiţionări financiare până la şantaje ordinare - a se traduce prin fabricări de dosare - absolut totul pentru a slăbi partidul ce era odată al Brătienilor. Ponta şi Antonescu au doar o singură şansă: să renunţe la vendetele penibile din interiorul partidelor şi să încerce să convingă România că alternativa lor e una care poate aduce măcar speranţă, dacă nu şi ceva bunăstare.
Dacă vor continua abordările de copii teribilişti de până acum, vor dispărea politic la nivelul de tinere speranţe care au avut şansa să confirme la "echipa mare", dar au preferat să-şi petreacă nopţile în discotecă.
