Se înmulţesc “scenariile” ieşirii din criza financiară şi economică începută în 2008.

Cum nu fac parte din categoria care poate scrie şi vorbi oricând despre orice, trebuie să mărturisesc, mie şi câtorva persoane care cu bunăvoinţă se obosesc să mai citească uneori gândurile mele aşternute în ziarul acesta, că sunt clipe când e foarte greu să scrii un editorial.

Sondajele de opinie corect operate sunt, uneori, respinse cu violenţă, dar, de multe ori, supraevaluate, rezultatele lor fiind extrapolate masiv şi neglijent.

Dl. Vlădescu s-a trezit gândind cu voce tare şi a pus lumea pe jar complet de pomană, vorbind despre revenirea la impozitarea progresivă şi abandonarea cotei unice.

“Trădătorul îşi înşală cumpărătorul”, a spus Împăratul Napoleon despre distinsul său diplomat Talleyrand, care avea bunul obicei de a trece dintr-o tabără politică în alta, fiind, de fiecare dată, la fel de zelos.

Nu poate să nu fie o dramă, pentru orice om căruia Dumnezeu i-a dat darul de a se putea privi in interiorul său, o imensă tragedie sinuciderea unei femei aşa cum a fost Mădălina Manole.

În data de 13 aprilie 2009 publicam primul text privitor la imbecilitatea cruntă a “forfetarului”.

În anii din preajma lui 1989 s-au creat câteva aşteptări în privinţa intelectualilor: să-şi aducă pregătirea, în condiţiile decomunizării, la zi şi să-şi folosească libertatea pentru cauza înnoirii; să-şi pună acţiunea în serviciul schimbării societăţii româneşti; să-şi valorifice rolul pentru sincronizarea culturii noastre; să-şi asume răspunderi şi să intre în dezbaterea publică.

Am arătat în prima parte a intervenţiei că abordarea oficială din România a crizei financiare şi economice începută în 2008 este eronată. Nu s-a lămurit nici un moment provenienţa crizei (Cum s-a produs criza?