Ieri, toată lumea “bună”, care vorbeşte pe la televizor mai mult ca Ceauşescu (pe vremea când se inventase bancul cu cetăţeanul înfricoşat să mai pună în priză ştecherul fierului de călcat, ca nu cumva “atoateştiutorul” de atunci să nu “apară” şi la acest aparat!), s-a arătat înspăimân-tată, ca de Dracu, de apropiatul “Raport pe justiţie” al Comisei Europene, care se va referi, după cum se aşteaptă unii, ori să “ia în răspăr” reformele produse în materie, de la intrarea României în Europa, cu acte, şi până azi, ori va constata, aşa cum se aşteaptă alţii, lipsa acestora, o- dată cu “incapacitatea acestui popor de a stârpi corupţia, adânc înrădăcinată în conştiinţa acestuia, încă din timpul celor patruzeci de ani de comunism”.

Îmi cer scuze încă de pe acum mamei mele, care, atunci când eram copil, mi-a atras atenţia în mod repetat să nu râd niciodată, să nu fac mişto şi nici măcar referire la numele celor din jur sau la aspectul fizic.

Între candidaţii la înalta demnitate de preşedinte al României a apărut, iată, un personaj cu totul şi cu totul aparte de restul veleitarilor: principele Radu Duda, membru al Casei Regale.

În acest moment, România este asemenea unui vapor în derivă.

Nu mai intră Florian Walter singur la “U”? Surse din mediul sportiv, confirmate de cele din mediul politic şi de afaceri, vorbesc în aceste zile despre un scurtcircuit în preluarea pachetului majoritar de la Universitatea Cluj.

Ieri s-a întâmplat un lucru de o gravitate extremă pentru imaginea publică a unui lider politic.

Atunci când este vorba de direcţia în care merg sau ar trebui să meargă universităţile, trebuie lămurit de la început: ce fel de societate se ia ca referinţă?

Sincer, m-am gândit mult înainte de a scrie rândurile de mai jos.

Cârdăşia dintre politicieni, judecători, procurori, poliţişti, cadre ale armatei, reprezentanţi ai serviciilor de informaţii şi alţi reprezentanţi de seamă ai sistemului public românesc a permis apariţia unor pseudo-instituţii de învăţământ, în realitate adevărate “fabrici de diplome”!