Personalitatea anului 2012 în sănătate: “ministrul Sănătăţii”

„Ministrul Sănătăţii" merită acest titlu pentru simplul motiv că toţi trei conducători ai portofoliului care s-au succedat în ultimele luni din an pot fi cel mai bine descrişi de vocabularul celor care observă fenomenele din sănătate drept curajoşi. După 20 de ani petrecuţi în serviciul sistemului sanitar din România am înţeles - aşa cum au priceput de altfel mulţi dintre cei care activează în slujba sănătăţii, care nu se lasă distraşi de pretextul complexităţilor, dificultăţilor sau al tehnicalităţilor şi care doresc o reparaţie pe termen lung - că nu de reformare este nevoie pentru a sustenabiliza sistemul, ci de curaj.

Curaj pentru a aplica ferm legile deja existente, a administra acolo unde este cazul finisaje şi modernizări în legislaţia secundară şi terţiară şi a curma lungul şir de suprareglementări experimentale care au vulnerabilizat şi au deteriorat sistemul.

Curaj pentru a admite existenţa lor şi, în cele din urmă, a stopa risipa, frauda şi corupţia, adversarii necruţători ai ajungerii banului public la destinatar. Curaj pentru a implementa o serie de măsuri tactice simple, identificate de altfel de angajamentele din acordurile cu acea troică a creditorilor, pentru a gestiona mai eficient alocarea, consumul şi controlul consumului de resurse. ?i, nu în ultimul rând, curaj pentru a pregăti o analiză temeinică a nevoilor şi a priorităţilor reale de sănătate a populaţiei, raportat la posibilităţile publice şi private de finanţare, a trasa direcţii strategice şi planul de acţiune pe termen lung şi a asigura sprijinul politic cuprinzător pentru punerea în aplicare a proiectelor sistemice până în 2020.

Am să spun, în cele ce urmează, de ce cred că toţi cei trei miniştri ai Sănătăţii sunt curajoşi, ridicându-se astfel la înălţimea titlului. Victor Ponta a restaurat ierarhia nevoilor din sănătate, parând astfel ofensiva furibundă a unor interese comerciale care, sub pretextul intenţiilor umanitare, au investit sute de mii de euro încercând să intimideze autorităţile, în plină perioadă electorală, pentru a desface sacul cu pomeni. Raed Arafat a redeschis topica licitaţiilor naţionale, soluţie deranjantă pentru mulţi dar esenţială pentru a introduce criterii de standardizare în achiziţiile publice; şi iată că după intervenţia lui cred că s-a înţeles, în fine, că standardizarea rămâne principala măsură care ar putea frâna frauda şi risipa şi ar creşte competitivitatea serviciilor prestate. Eugen Nicolăescu a avut curaj în primul mandat, când a iniţiat proiectul de analiză a stării de sănătate a populaţiei. Dacă era finalizat, aveam astăzi foaia de parcurs necesară şi o altă viziune despre nevoile din sănătate. Este curajos şi acum, când vorbeşte despre provocarea data de nevoia de schimbare de paradigma în gestionarea sistemului contribuţiilor obligatorii de sănătate, în care cei care dau banii sunt tocmai cei care nu beneficiază de sistem.

Personalitatea anului 2012, "ministrul Sănătăţii" - chiar dacă au fost trei - s-a bucurat de un sentiment de încredere şi de popularitate nemaivăzut până în prezent. Provocarea pentru personalitatea anului 2012 este ca în 2013 să trăiască şi să producă la înălţimea aşteptărilor şi a speranţelor care s-au pus în ea. Va fi extrem de greu, pentru că la tot pasul vor fi binevoitori care vor şti mai bine ce este de făcut şi care vor ajuta, vor consilia, vor asista, vor sfătui întru repararea sistemului, în fapt în marea lor majoritate încercând să-şi satisfacă propriile interese şi priorităţi. În concluzie, cele mai multe şanse de calificare ca personalitatea anului 2013 o are echipă ministerială pe care o creează ministrul Eugen Nicolăescu, cea care va avea cea mai grea sarcină din 1999 încoace, de când s-au introdus asigurările de sănătate. Parte din sarcina acestei echipe rămâne şi un subiect naţional sensibil pentru a cărui rezolvare este nevoie, de asemenea, de curaj, şi anume repornirea Institului Cantacuzino.