în rest, a contat din plin modul în care partidele au ştiut să îşi mobilizeze activiştii şi chiar modul în care au dus campania de 30 de zile. Partidele mari, cu infrastructură puternică, au luat spuma, în timp ce un partid care a investit enorm în campanie, PLD, a scos un rezultat peste aşteptări.
Pentru PD a contat trendul ascendent pe care se află acest partid şi apropierea de preşedintele Băsescu alături de mulţimea de primari şi organizaţii puternice în teritoriu.
La PSD s-a dovedit că nucleul dur sare de 20% şi aici contând multitudinea de organizaţii în teritoriu, precum şi numărul mare de aleşi locali care şi-au mobilizat activul de partid şi alegătorii.
PNL se poate considera la rândul său învingător, la liberali contând enorm că sunt la guvernare, că au luat măsuri gen creşterea pensiilor pe care şi le-au asumat şi nu în ultimul rând faptul că au avut o listă în care cel puţin primele două poziţii au fost inspirat alese.
Una peste alta, din orice unghi ai privi, cei trei mari au toate motivele de bucurie. PD este prima forţă politică şi confirmă sondajele. PSD se poate considera relansat prin rezultatul obţinut, iar PNL a scos cu puţin sub ceea ce şi-a propus, fiind cu mult peste cele mai pesimiste estimări ale adversarilor şi cu sub 3% mai puţin decât propriile estimări optimiste.
în continuare, merită notată şi analizată, pe lângă scorul obţinut de Stolojan şi ai săi, şi lecţia de maghiară pe care ne-au servit-o liderii UDMR şi durii lui Tokes. Pe fondul unei absenţe masive a românilor la urne, în contrapartidă cu o prezenţă mult peste medie în judeţele cu populaţie maghiară considerabilă (Harghita se apropia la ora 18.00 de 50%), UDMR şi Laszlo Tokes nu doar că nu şi-au anulat reciproc şansele, dar chiar şi le-au sporit prin motivarea şi mobilizarea propriilor alegători.
Rămâne să ia felicitările atât cei care au lucrat la campania Uniunii, cât şi cei care au lucrat la cea a independentului Tokes pentru modul în care au ştiut să îşi mobilizeze susţinătorii. Este surprinzător, dacă nu hilar de-a dreptul, faptul că Tokes singur a luat chiar mai mult decât procentul PRM-ului lui Vadim.
Lipsa campaniei în cazul PRM, precum şi retragerea într-un con de umbră a lui Vadim a dus la începutul agoniei pentru partidul care în 2000 obţinea 21% din voturile românilor.
Surprinzătoare, dar aşteptată de analişti, comentatori şi jurnalişti este şi plasarea PNG-ului celuilalt maimuţoi, Becali, sub pragul electoral de 5%. Pe scena politică românească se prefigurează încă de acum o confruntare dură între două blocuri politice.
Unul format din PD şi PLD care împreună sar de 40%, iar celălalt format din PNL, un PSD reîncărcat cu un imens potenţial de combinaţii politice şi UDMR, care împreună la rândul lor se apropie de pragul de 45%. Discutăm de procente reale, după redistribuire.
Mai merită notat faptul că Băsescu va trebui să îngurgiteze o primă înfrângere în faţa propriului popor, care pentru prima dată a ales să nu îi mai răspundă “tătucului” la comandă.
