Războinicul sfârşitului lumii

Războinicul sfârşitului lumii
Gigi Becali nu este un xenofob, rasist, misogin, neofascist, instigator la acte de violenţă, megaloman, păcălici, admirator al Mişcării Legionare şi al soarelui sfânt de pe cer, lăudăros, trufaş, samsar de terenuri şi conştiinţe, spălător de bani, aranjor de partituri financiar-sportive.

Sacoul său cu fir de aur nu pute a brânză usturoaie, nici a căcăreze de oaie, ci a parfum de ambrozie şi tămâie bine mirositoare şi plăcută lui Dumnezeu, căpătat la poalele crucifixului de aur de trei metri şi ceva, de la Palat, în nenumăratele şedinţe de rugăciune şi smerenie creştină. Dl. Antonescu a avut dreptate lipindu-se de acest apostol al bunei cuviinţe, de la care orice libertin liberal, dedat la poftele trupeşti ale societăţii noastre decadent-hedoniste, ar avea atâtea de învăţat. Pocăiţi-vă, o, voi, petrolişti, citroenişti, motociclişti, poeţi, profesori sfătoşi, bărboşi înţelepţiţi şi oameni de afaceri cu obraz subţire ca hârtia de 500 de coco! Vremea judecăţii voastre a venit. Luaţi aminte de la seniorii partidului, precum dl. Ionescu Quintus, care cu mare pioşenie a cuvântat şi s-a lepădat de diavolul călăuzitor al istoriei partidului, acum pe veci trecută şi îngropată adânc: „Îl simpatizez pe dl. Becali, e un foarte bun creştin, un om care a ajutat foarte mulţi nevoiaşi şi e foarte popular. Or, noi ne pregătim pentru alegeri. Măcar suporterii Stelei se vor îndrepta către candidaţii noştri." Amin!

Cum aţi putea voi, păcătoşilor, să grăiţi spurcăciuni în direcţia d-lui. Becali, când până şi Victor Ponta, şeful acoliţilor Satanei socialiste cu trandafir la butonieră, s-a lăsat înduplecat, răspunzând cu acelaşi calm imperturbabil şi zâmbet şăgalnic unei întrebări tendenţioase aruncate de un ziarist vândut: „Sunt stelist, cum aş putea să fiu contra? "Iertată-mi fie îndrăzneala de a cita din dl. Becali fără să-mi fi cerut în prealabil permisiunea: „Dacă bărbatul înşeală, femeia nu are voie să divorţeze. Dumnezeu a spus că bărbatul e bărbat şi femeia e curvă." Câtă înţelepciune, cât de bine vibrează acest om la credinţele populare şi la legile imuabile cărora li se supun locuitorii acestor meleaguri! Dacă vă îndoiţi de adevărul acestor spuse, înseamnă că sunteţi neumblaţi prin ţară şi prin lumea spiritualităţii româneşti, nevorbiţi cu oamenii de la talpa ţării care-şi adapă înţelepciunea pilduitoare la izvorul nesecat de şoricioaică acră de la bufetul comunal (majoritari, va trebui să recunoaşteţi!), că trăiţi în lumea voastră de idei şi cărţi şi principii, cu palma făcută streaşină la ochi înspre Occidentul depravat. Sunteţi dintre cei pe care adevărul îi supără, iar pe cei care cutează să-l rostească îi înjuraţi, netrebnicilor!, şi îi numiţi misogini. Ce s-ar alege de ţărişoara asta dacă ar încăpea pe mâinile voastre, dacă nu ar fi răsărit dl. Becali să vă zădărnicească planurile?!


Smeriţi-vă voi toţi, hahalerelor, proştilor, urâţilor, chelioşilor, ţiganilor, ungurilor, mafioţilor, masonilor, securiştilor, comuniştilor, nediscriminatorilor şi admiratori ai astaloşilor şi cetepeilor, lepădaţi-vă de Satana, că a sosit vremea Războinicului Luminii. Planurile voastre diabolice nu luaseră în seamă asta. Nu v-aţi fi imaginat nici în cele mai negre dintre coşmaruri că apostolul Becali va răzbate prin cloacele până mai ieri destrăbălate ale PNL-ului şi PSD-ului şi va birui opoziţia celor precum voi. Dacă virtutea intrată în palatul politicii româneşti nu vă convine, n-aveţi decât să votaţi cu arhanghelii chiorului ăluia de Scaraoţchi de la Cotroceni sau mai bine să plecaţi din România, nu vedeţi că nu vă potriviţi cu peisajul? Sunteţi o minoritate gălăgioasă, atât aţi mai rămas, aşa că hai, bâşti de-aici!

Nu! Nimic din cele pe care le vedeţi şi le auziţi nu s-au întâmplat. Aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre! Arena Naţională nu mai există, i-a crăpat aseară obrazul de ruşinea celor care îşi amintesc şi astăzi, fără pic de nostalgie, de Cântarea României şi le-a apărut pe retină o copie macabră, cu autobuze de oameni aduşi să se închine la icoane cu chipuri de saltimbanci. Nici ţara nu va mai exista mult, că nu a mai rămas pe aici mare lucru de furat. Până atunci, încercaţi binefacerile esenţei zen, până când o să vă recăpătaţi caracteristicile unei legume proaspete şi crocante, numai bună de ronţăit între maxilare ilustre de sfinţi războinici la marele ospăţ din decembrie. Oricum, va fi luna sfârşitului lumii.

Comenteaza