Au fost reluate, din nou, la televiziuni, minunatele "legi" impuse de către dictatorul locului, s-a râs (amar!), şi s-au analizat motivele pentru care fostul preşedinte al României s-a deplasat pentru prima data în noua sa calitate, însoţit de câţiva oameni de afaceri care de ruşine, probabil, s-au ferit să facă publică această deplasare, chiar dacă apariţia acestei ştiri ar fi fost, pentru domniile lor o imensă publicitate gratuită, atât în ţară, cât şi peste hotare. Nimeni n-a descoperit însă adevăratul motiv al vizitei dlui guvernator în ţara prietenului d sale cu care, dealtfel, seamănă sufiecient de bine; însoţitorii n-au fost decât o acoperire. Surse credibile au relatat, însă că dl. Băsescu s-a dus acolo personal, pentru două motive: primul a fost să-l roage pe dictatorul acestei ţări, ca de la dictator la dictator să-l primească pe dl. Cartarascu, scriitorul prezidenţial, în Uniunea Turkmenă a Scriitorilor, deoarece în pofida milioanelor de euro pe care fostul preşedinte român i-a investit, via ICR (prin proiectul "un Nobel pentru scriitorul meu personal") scriitorul a dat greş la Nobel. Banii, reclamă şi excursiile "literare" ale "marelui" prozator român nu I-au impresionat pe cei din juriul Nobel, semn că banii, oricât de mulţi ar fi, tot nu-i poţi introduce în fundul oricui... Poate, s-a gândit dl. Băsescu, pe "filiera" turkmenă a scriitorilor s-ar mai arată o şansă. Ca guvernator şi fără ICR, rămas doar cu un cor de eseişti, (chiar talentaţi!), Nobelul pentru dl. Cartarascu pare tot mai departe...
Din nefericire, preşedintele turkmen avea lecţia pregătită: consilierii d sale, pregătiţi să servească un dictator adevărat ili făcuseră fise, bine. Aşa că guvernatorul României avea să audă că nu e chiar aşa simplu. Că o ţara, chiar dacă nu e foarte mare sau foarte cunoscută, nu se poate face de râs, susţinând la Nobel doar cu bani, şi propagandă, un scriitor modest. Şi, chiar dacă stai bine cu energia şi gazele, e, totuşi păcat să arunci banii ţării în vânt... Mai mult, spun sursele, preşedintele turkmen s-ar fi aplecat la urechea traducătorului, care, la rândul lui s-ar fi plecat la urechea d lui Băsescu: "Traiane, - i-a spus acesta şoptit -, tu nu te înveţi minte... Voi aţi mai avut în istoria voastră literară pe unul Zaharia Stancu, preferat al comuniştilor, şi tradus, fiindcă îl iubea Partidul, în toate limbile pământului; uite, acum nu mai vorbeşte nimeni nici de el, nici de preşedintele şi regimul pe care îl lingea el... Fii atent, că şi lui Stancu i se părea că e mare scriitor şi când era întrebat prin străinătate, spunea că el e singurul important în literatură.... A propos, poate nu ştii, dar de când l-au tradus colegii lui din "corul " tău, "foştii" de la ICR, omul şi-a pierdut uzul raţiunii. A spus zilele trecute, chiar în ziarul tău, prezidenţial, că nici nu aveaţi în cine altcineva să "investiţi", fiindcă el e singurul scriitor valoros al ţării... L-ai stricat la cap pe bietul băiat! Omul, - continuă preşedintele -, nu e complet lipsit de talent, dar cum scrie el mai sunt alţii vreo douăzeci, treizeci... Mai schimbă-i şi tu, poate găseşti un "corist" mai valoros... Căci am auzit că ai destui..." Dl Băsescu a încercat, în final, să-l împrumute pe "scriitor" Uniunii Scriitorilor turkmeni, pentru a-i antrena şi preşedintelui un cor de scriitori care să dezinformeze Occidentul, asigurându-l pe acesta că o astfel de armă l-ar face în scurt timp cel mai democratic preşedinte din Europa, dar dictatorul, serios, a rămas ferm pe poziţie. Nu şi nu!
Aşa a rămas Uniunea Scriitorilor din Turkmenistan fără "prozator de geniu", şi cum la ei nu există un ICT, iar preşedintelui nu i-a surâs ideea şi trimită pe banii ţării mesaje false prin scriitori cumpăraţi, în străinătate, "marele aspirant" va trebui în continuare să scrie şi să "cânte" în acelaşi cor, în România.
Tot sursele spun că în spiritul prieteniei, totuşi, preşedintele turkmen a hotărât să-i acorde marelui scriitor un privilegiu: se ştie că în Turkmenistan este interzis, prin lege, să ai dinţi de aur. Ei bine, oricând va dori să călătorească în ţara prietenă, "aspirantul" nostru de geniu la Nobelul pentru literatură, va putea să poarte dinţii din faţă îmbrăcaţi în preţiosul metal.
