Se vede luminiţa, mai cumpăraţi ceva tunel

Se vede luminiţa, mai cumpăraţi ceva tunel
“Mi se pare că, de prea mult timp, politica s-a preocupat mai mult de dreapta sau stânga decât de bine sau rău”, spunea Richard Armour. Mi se pare că, de prea mult timp, ne preocupăm prea mult de politicieni, iar ei nu se preocupă deloc de noi. Sau ca să nu zic eu, să zică John Quinton: “Politicienii sunt oamenii care, atunci când se vede luminiţa de la capătul tunelului, se duc şi mai cumpăra ceva tunel”.

Cât despre cât de mult mă interesează această campanie electorală... Mai deloc. Nu cred să fie angrenaţi în luptă, la Cluj, mai mult de doi-trei politicieni (nu nominalizez, vă cunoaşteţi între voi) şi vreo câţiva aspiranţi. Restul? Păpuşi, păpuşele, marionete, iepuri. Să dea la număr pe liste sau să justifice cheltuielile partidului din sponsorizări şi donaţii dezinteresate, cum sunt convins că sunt toate.

Cât de penibilă poate fi viaţa politică a unei cetăţi dacă rezultatele în alegeri – cele care contează - se cam ştiu cu o lună înainte, întrucât diferenţele între candidaţi sunt mari spre uriaşe? Oricum, două lucruri sunt sigure: actualul rămâne primar şi TVA-ul e 19%. Aproape de izbândă – dacă sondajele pe care le-am văzut nu sunt măsluite (ceea ce nu m-ar mira – ŕ la guerre comme ŕ la guerre) – e şi celălalt actual, care rămâne preşedinte. în rest, numai de bine.

De ce mai faceţi, domnilor, campanie? Mă obosiţi pe mine, “alegătorul”, faceţi mizerie prin oraş împrăştiind fluturaşi sau lipind afişe şi vă mai şi pierdeţi timpul în care aţi fi putut face ceva pentru urbe – care puteţi - sau pentru voi înşivă. (Am pus ghilimele la alegătorul pentru că, de fapt, nu sunt alegător, la “locale” nu votez, nu că nu m-aş implica civic, dar n-am buletin de Cluj.)

Apropos de fluturaşi... Răspunsul e nu, dacă îmi daţi la semafor un A5 cu candidatul şi un odorizant de maşină cu sigla partidului, nu m-aţi convins. E nevoie de mai mult. Mult mai mult. Adică, chiar aşa de prost mă credeţi, să mă decid cu cine votez după un poster sclipitor sau un fluturaş din cutia poştală pe care n-am mai deschis-o de vreo lună?

Adică, domnule candidat, e ca şi cum tu te-ai hotărî să-ţi iei nevastă de pe hi5 (www.hi5.com) sau trilulilu (www.trilulilu.ro). Nu, pe bune – acum m-am enervat –, chiar cred că politicienii ne iau de proşti. Să nu putem noi să ne dăm seama, în patru ani în care candidaţii fie au dormitat în anonimitate, fie s-au remarcat în penibilitate, care e breaz şi care e “pe lângă”?

(Asta cu “s-au remarcat în penibilitate” nu e 100% adevărată, unii au făcut ceva, fie şi doar nepunându-se în calea celor care au muncit sau au investit). Să fim în stare să ne deşteptăm într-o lună dacă am dormit în papuci patru ani? Pentru noi poate fi greu, pentru mulţi politicieni, e sinonim cu imposibilul.

Comenteaza